Prof. univ. dr. Ioan Scurtu: „Reformatorii” au decis să treacă la ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor

Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Preşedintele Secţiei de Știinţe Istorice şi Arheologice a Academiei Oamenilor de Știinţă din România:

Stimate Domnule Profesor, sunteţi la curent, desigur, cu variantele de planuri-cadru pentru gimnaziu şi cu locul care i se rezervă istoriei ca disciplină de studiu în procesul de învăţământ. Istoriei i se menţine regimul umilitor de o oră pe săptămână, Latina este eliminată, disciplina Limba şi literatura română este redusă, şi ea, cu o oră. Într-o a patra variantă de plan-cadru, întocmită de „experţi”, Istoria este exmatriculată de tot din şcoală, ca să nu mai existe dubii. Care este opinia Dvs. despre „filosofia” şi logica acestor planuri?

Nu mă miră ofensiva împotriva materiilor şcolare prin care se asigură formarea culturii generale şi educaţia patriotică a elevilor din România.
De fapt, se repetă situaţia din anii 1948-1958 (perioada ocupaţiei sovietice), când din învăţământul mediu (nu se mai zicea liceu, acesta era socotit o instituţie burgheză) s-a eliminat limba latină, istoria românilor a devenit istoria RPR, iar geografia României a fost înlocuită cu geografia URSS. În istoria literaturii române erau menţinuţi doar scriitorii care au exprimat interesele ţărănimii şi muncitorimii (Mihai Eminescu era prezent doar prin poezia Împărat şi proletar, iar Mihail Sadoveanu prin romanul Mitrea Cocor).

Atunci se spunea că „lumina vine de la Răsărit”, adică din Uniunea Sovietică, „ţara socialismului victorios”.

Acum s-au schimbat punctele cardinale, „lumina” vine de la Apus, de la UE şi SUA, unde există o adevărată democraţie, libertate, siguranţa persoanei şi a statului.

În aceste condiţii, este pretenţios spus că ar exista o „filosofie” a celor care au lansat noile planuri de învăţământ, deoarece ar însemna să credem în vorbăria despre „reformă”, „spirit civic”, „democraţie participativă” cu care iniţiatorii urmăresc să „învăluie” realitatea într-o perdea de fum.

Adevărul este că, de această dată, „reformatorii” au decis să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor.

Ca urmare, ei au pornit pe „singura cale”, cea care le-a fost trasată, în condiţiile în care guvernanţii noştri au devenit simple „piese” într-un joc la scară mondială.

Evident, nu li s-a spus explicit: scoateţi latina, istoria românilor, reduceţi drastic limba română, pentru a dovedi că sunteţi cu adevărat europeni, democraţi, demni de UE şi NATO. Dar aşa au înţeles liderii noştri politici că „trebuie”, pentru a arăta „frumos”.

S-a acţionat metodic, prin distrugerea economiei naţionale, aducerea românilor în situaţia de a-şi părăsi ţara în căutarea unui „codru de pâine”, vinderea la preţuri de nimic a bogăţiilor naturale etc. etc. Învăţământul a fost supus unor repetate „reforme”, dar s-a constatat că încă mai păstrează unele materii prin care se cultivă conştiinţa şi demnitatea naţională. Ca urmare, au decis că se impune o „reformă radicală” (comparabilă cu cea din 1948).

Istoria este redusă la o oră pe săptămână, minimalizată, ca materie lipsită de importanţă, în timp ce sunt introduse alte discipline, artificiale, fără rădăcini într-un teritoriu epistemologic, precum „Educaţie pentru cetăţenie democratică”, „Educaţie interculturală”, „Educaţie pentru drepturile copilului” etc. De ce această minimalizare a Istoriei?

Este un plan – acela de a dezagrega şi compromite materiile fundamentale prin introducerea unor discipline înguste, cu titulaturi „civice”. Astfel, pe de o parte se limitează posibilitatea elevilor de a înţelege realitatea în ansamblul ei, iar pe de altă parte, se poate afirma că orarul este încărcat, copiii sunt supuşi unui efort prea mare, drept pentru care se impune descongestionarea acestuia. Și atunci soluţia preconizată este eliminarea sau reducerea unor materii de bază.

„Experţii” se prefac a nu şti că istoria este o ştiinţă globală, care se referă la toate aspectele vieţii umane – de la cele materiale la cele spirituale, de la viaţa de familie la cea în colectivităţi mari, inclusiv naţionale, de la patriarhat la democraţie sau dictatură, de la independenţă la dominaţia străină etc.

În fond, aceşti „experţi” urmăresc ca, prin golirea istoriei de conţinut, aceasta să apară ca o materie aridă, o succesiune de date greu de reţinut, care încarcă memoria elevilor. Ca urmare, să fie eliminată, sau măcar redusă.

Nu este aici o „filosofie”, ci o diversiune, propagată cu insistenţă de cei care urmăresc să şteargă memoria poporului român.

Guvernanţii noştri nu se străduiesc să dezvolte o viziune proprie asupra viitorului României, să elaboreze un „proiect de ţară”, ci aşteaptă să primească „directive” de la UE pe care să le aplice cât mai conştiincios, pentru a primi calificativul de „bună purtare”.

Această atitudine servilă nu numai că nu generează aprecierea „celor mari”, ci mai curând dispreţul acestora. Aşa se explică faptul că, deşi România este membru cu „drepturi depline” în UE, continuă să fie „monitorizată” şi nu este primită în spaţiul Schengen. Tot astfel, deşi militarii români au luptat (şi mulţi s-au jertfit) în Afganistan şi în alte zone indicate de la Washington, românii nu pot intra fără viză în SUA.

În cei 26 de ani care au trecut de la revoluţie, România nu a avut nici măcar o iniţiativă semnificativă de politică externă, ci s-a comportat ca o anexă a UE şi a NATO.

Cunoscând istoria, elevii ar putea să afle că un Ion I.C. Brătianu sau un Nicolae Titulescu nu ezitau să se confrunte cu liderii politici ai vremii, atunci când încercau să nu respecte drepturile şi demnitatea ţării lor. Ion I.C. Brătianu se adresa astfel parlamentarilor români în noiembrie 1919: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă o mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume, fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”.

Astăzi se consideră că asemenea cuvinte memorabile nu trebuie cunoscute de elevii României şi de aceea se propune diminuarea sau chiar eliminarea istoriei din învăţământ.

Deranjează istoria? Pe cine şi de ce? Ce fel de pericole prezintă studiul istoriei şi pentru cine?

Pentru guvernanţi istoria este un „pericol”, pentru că elevii, românii în general, vor şti de unde vin, ce au făcut şi ce au reprezentat de-a lungul timpului, şi pot face comparaţii cu situaţia de astăzi.

Este un fapt că, prin cunoaşterea istoriei, oamenii învaţă din experienţa înaintaşilor, pentru a evita greşelile şi fructifica mai bine şansele de reuşită.

Lipsirea tineretului de cunoaşterea trecutului înseamnă ţinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziua de mâine. Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale ţării, de care se ocupă politicienii, care, la rândul lor, fac „ceea ce trebuie” (adică ce li se cere). Se cultivă astfel înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni. De aici până la dezintegrare nu mai este decât un pas.

Care este importanţa Istoriei ca materie de studiu în formarea intelectuală, morală şi spirituală a unui elev de gimnaziu şi, mai departe, de liceu?

1. Iorga spunea: „Istoria, care se putea crede până acum că este o materie pe lângă celelalte, se învederează din ce în ce mai mult că este o necesitate. Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană; şi pentru chibzuirea împrejurărilor, şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângâieri”. Aceste cuvinte, rostite în urmă cu opt decenii, sunt pe deplin valabile şi astăzi.

Prin istorie se cultivă demnitatea naţională. Cunoscând ce au făcut alte popoare, se stimulează dorinţa de afirmare proprie, de a construi şi de a pune în valoare capacităţile native şi dobândite prin studiu.

Românii pot fi mândri că au construit mănăstirile de la Voroneţ, Curtea de Argeş şi Sâmbăta, podul de la Cernavodă şi Transfăgărăşanul, că au dat lumii personalităţi precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu Spătarul, Nicolae Iorga, Victor Babeş, Ioan Cantacuzino, Mircea Eliade, George Emil Palade etc. etc.

Din istorie ei pot să ştie că, în momente de cumpănă, românii nu au ezitat să lupte, chiar cu preţul vieţii, pentru neatârnarea şi demnitatea patriei. Au făcut-o la Rovine, la Plevna, la Mărăşeşti, la Oarba de Mureş etc. etc.

Prin sacrificiul lor, la nivelul masei active şi conştiente, s-a asigurat dăinuirea Principatelor Române şi Marea Unire din 1918. Dar şi prin inteligenţa şi patriotismul unor personalităţi, precum Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Pan Halippa, Iancu Flondor etc., care au ştiut să conducă poporul la izbândă.

Guvernanţii noştri nu vor poporul român să-şi cunoască înaintaşii şi să fie conştient de menirea lui. Se doreşte un „spirit de turmă”, un popor ascultător, care să-i urmeze, fără a-şi pune întrebări şi a cere explicaţii. Fiecare român să privească numai la munca lui, îngrijorat că mâine ar putea deveni şomer, sau că i se va scoate casa la mezat că nu are cu ce-şi plăti ratele la bancă.

Cum se împacă ideea de manifestare a identităţii şi conştiinţei naţionale în concertul naţiunilor din Uniunea Europeană, în paradigma „unitate în diversitate”, cu statutul derizoriu care i se rezervă Istoriei în şcoală?

În cadrul UE există o dezbatere privind rolul statelor naţionale în procesul de integrare. Unii – cei mai puternici – au dorit ca Europa să fie o entitate care să impună membrilor voinţa (hotărârile) de la centru. Alţii au pus accentul pe contribuţia fiecărui stat la promovarea unei politici comune. S-a adoptat calea de mijloc – aceea a Uniunii Europene ca „unitate în diversitate” , în care fiecare stat vine cu zestrea sa materială şi spirituală.

Evenimentele din ultimul an arată că UE se „clatină” serios. Pedepsirea cetăţenilor unui stat mic precum Grecia, cărora nu li s-a permis să-şi scoată propriii bani din bănci; valul de emigranţi pornit la chemarea „umanitară” a Angelei Merkel, care au invadat Europa fără să se prevadă consecinţele, şi apoi introducerea de restricţii draconice la graniţe; solicitarea Marii Britanii, cu caracter de şantaj – ori i se acceptă condiţiile, ori se retrage – arată că UE, impusă de sus, are grave probleme de existenţă. Grăitor este faptul că, de fiecare dată când au loc alegeri, partidele din toate statele pun accentul pe interesul naţional, pentru a câştiga votul cetăţenilor.

Liderii politici români nu s-au străduit să elaboreze o conduită proprie în cadrul UE, ei fiind preocupaţi să câştige bunăvoinţa celor mari, să stea cuminţi în colţul mesei, acceptând cu anticipaţie tor ce li se cere.

Este de înţeles că pe ei istoria îi jenează şi de aceea urmăresc ca aceasta să fie eliminată din conştiinţa cetăţenilor români. În primul rând a tinerilor, prin scoaterea ei din învăţământ.

Cum priviţi eliminarea Latinei ca materie de studiu din gimnaziu? Cui îi face rău studierea limbii, culturii şi civilizaţiei latine? Este rău să ştim cine suntem, de unde venim, în această lume din ce în ce mai amestecată şi masificată în cadrul procesului de globalizare?

Când în 1948 s-a eliminat latina din şcoală, a fost urmărit un scop politic precis: români să nu mai ştie că „de la Râm se trag”, adică de la romani, creatorii uneia dintre cele mai prestigioase civilizaţii din istoria omenirii. S-a introdus în schimb limba rusă, începând cu clasa a IV-a, acreditându-se ideea că românii au evoluat în sfera de influenţă slavă (rusească).

Astăzi nu se dă o explicaţie, dar în esenţă obiectivul este aceeaşi: românii să nu-şi cunoască rădăcinile, strămoşii, rudele. Să creadă că sunt „singuri pe lume”, fără trecut şi fără viitor.

Noroc cu engleza, cu internetul şi cu televizorul că mai pot şi ei afla ce se întâmplă pe mapamond şi mai ales în ţară: câte amante are Putin, ce grozăvii au mai făcut nord-coreenii, cine şi-a pus cele mai spectaculoase silicoane, cine a mai fost în „vizită” la DNA şi alte asemenea veşti, menite să atragă atenţia românilor. Ca nu cumva ei să reflecteze la halul în care a ajuns ţara lor şi, eventual, să se revolte.

Să nu ştie că, totuşi, se mai realizează câte ceva în această ţară, că se fac descoperiri ştiinţifice impor­tante, că se publică lucrări fundamentale, că sunt artişti români care se bucură de o largă recunoaştere internaţională. Asemenea realităţi sunt trecute cu vedere, pentru ca nu cumva să fim acuzaţi de naţionalism.

Conştiinţa şi identitatea naţională, patriotismul, mândria de a aparţine unei naţiuni, unei civilizaţii, unei limbi, unei culturi şi unei religii sunt astăzi ceva perimat, care nu concordă cu valorile lumii contemporane?

Aceste elemente definitorii pentru un popor nu sunt şi nu pot fi nici perimate şi nici lipsite de concordanţă cu valorile lumii contemporane. Dovada cea mai clară este faptul că ele sunt cultivate, prin toate mijloacele, în SUA, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Grecia, Italia, Spania şi toate celelalte state civilizate. Drapelul şi Imnul naţional sunt socotite sacre, iar cine îndrăzneşte să nu le respecte este pedepsit pe loc, neacceptându-se niciun fel de explicaţii.

Nu la fel stau lucrurile în România. Aici, drapelul românesc poate fi ars în stradă, Avram Iancu spânzurat în efigie, iar patriotismul este blamat de „societatea civilă”, ca fiind o expresie a naţionalis­mului şi comunismului, de care trebuie să ne scuturăm cu indignare.

Realitatea a dovedit că sunt persoane bine „instruite”, cu misiunea clară de a acţiona pentru ştergerea conştiinţei naţionale a românilor, a istoriei şi culturii lor. Chiar recent s-a aflat că o societate „academică”, prezentată ca expresia cea mai pură a „societăţii civile”, este sponsorizată din afara ţării pentru a difuza mesaje ostile la adresa celor care promovează interesele unor cetăţeni români, cărora li s-au răpit copiii într-o ţară nordică, acreditându-se ideea că cei care cer ca aceştia să fie restituiţi familiilor fac „jocul ruşilor”.

Eliminarea sau diminuarea orelor de istorie, de limba şi literatura română, scoaterea limbii latine din şcoală fac parte din „reforma” preconizată de acea „societatea civilă” care urmăreşte să coboare poporul român în subsolul Europei, de unde să nu mai poată ieşi la lumină.

Sper că nu vor reuşi dacă românii, mai ales profesorii, care sunt direct vizaţi de o asemenea politică, îşi vor spune răspicat punctul de vedere. Altfel, după cum s-a putut constat în cei 26 de ani de după decembrie 1989, laşitate se plăteşte scump. Și este păcat.

ROMANIA SUB ASEDIU: Secretele UM 0110 – ANTI-K.G.B. (I) Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB

Publicam aici prima parte a unui interviu cenzurat de ziarul ZIUA in urma cu doi ani, respectiv de fostul redactor sef al defunctei publicatii, Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, un personaj sters aflat sub troika celor care manevrau ziarul la acea data, respectiv Sorin Ovidiu Vintu, Sorin Rosca Stanescu si un oarecare Mihai Pilsu. 

Partea a doua nu a mai aparut niciodata, subsemnatul fiind, intamplator, eliminat de la ziar la scurt timp. Ziaristi Online va publica in exclusivitate a doua parte a interviului cu unul dintre sefii faimoasei Unitati “Anti-KGB”, Ioan Rusan, colonel in rezerva al SRI si fost sef al compartimentului “Anti-STASI” din UM 0110 a DSS, o unitate de elita a contrainformatiilor romanesti, unica in tot ex-spatiul sovietic. Discutia ramasa nepublicata, pana acum, priveste direct un fost prim ministru al Romaniei care a permis, in cunostinta de cauza, ca propriul lui cabinet sa fie condus de un agent patentat al Ungariei, care a avut astfel acces direct la secrete de stat si a influentat decizii politice in favoarea statului vecin si impotriva tarii sale. 

In termeni legali, Art 155 Cod Penal, aceasta fapta se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Dezvaluirile pe care urmeaza sa le publice portalul Ziaristi Onlinevor arata ca si un al doilea prim ministru al Romaniei s-a aflat in relatii profesionale cu un sef al spionajului maghiar in Romania. 

Mai mult: experti ai serviciilor secrete romanesti de la cel mai inalt nivel confirma acum, in doua lucrari de specialitate pe care le vom prezenta aici, informatiile ramase nepublicate ca urmare a ordinelor date de oamenii fostului KGB la ziarul ZIUA. Si adauga: pe langa cei doi prim ministri s-a aflat in aceeasi postura, de tradare, si un fost sef al SRI. 

Desigur, pe langa aceste date certe, ca o parere a noastra, credem ca este posibil sa se afle pe acelasi drum si un al treilea premier roman, aflat in relatii cam prea apropiate cu un cunoscut agent al serviciilor maghiare care si-a instalat cartierul general la Cluj si planuieste o mutarea “trigranitica” la Bucuresti. Dar despre acestea in cele trei episoade urmatoare pe care le vom publica incepand de azi.

 In prima parte a interviului ni se certifica faptul ca vicepresedintele Parlamentului European, extremistul maghiar Laszlo Tokes, a fost agent al politiei politice comuniste a Republicii Populare Ungare dar si ca Andrei Oisteanu (foto in spatele presedintelui Romaniei, Traian Basescu), membru fondator al GDS si nepot al satrapului Leonte Rautu, totodata cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor impreuna cu Andrei Plesu, a lucrat pentru serviciile secrete sovietice.

  

Interviu Victor Roncea cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI.

Tokes, agent maghiar, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB (I)

Fostul sef al Compartimentului Anti-STASI din Unitatea speciala 0110 a DSS afirma ca europarlamentarul Lazslo Tokes, acum vicepresedinte al Parlamentului European, trebuie demis din forul legislativ european pentru colaborare cu politia politica comunista

Victor Roncea: Domnule Ioan Rusan, astazi sunteti colonel in rezerva al SRI. Cu ce va ocupati inainte de 1989?

Ioan Rusan: Eram ofiter de securitate, la UM 0110.

Si ce faceati in aceasta calitate?

Faceam ceea ce ar trebui sa faca si astazi ofiterii SRI specializati: identificam, monitorizam si distrugeam retelele KGB si ale altor servicii secrete atunci comuniste – sublinez: comuniste – din Romania. Am fost seful Compartimentului anti-Stasi din 110, supranumita “Unitatea anti-KGB”.

Cu toate acestea nu cred ca va este usor sa admiteti public ca ati fost securist. De ce?

Pentru simplul motiv ca in decembrie 1989 puterea a fost preluata chiar de catre cei pe care ii urmaream noi. O spun cu toata respon¬sabilitatea: pana astazi, acesti tradatori si urmasii lor reusesc sa mentina majoritatea parghiilor de decizie in stat. Timp de 20 de ani s-a reusit identificarea tuturor lucratorilor Securitatii, la nivel global, drept “satrapi” ai poporului. Realitatea este cu totul alta. La momente istorice cruciale, ca cele de dupa 1945 si 1989, serviciile de spionaj implicate, in diriguirea destinelor Romaniei, isi implanteaza reteaua de tradatori in varfurile decizionale si taie arterele organismului de securitate. In ambele cazuri instalarea agenturii straine are numeroase similitudini: kominternistii – kaghebistii.

Dar pana la acestia Securitatea a facut si ea victime…

Istoria Securitatii se imparte in mai multe etape. Daca va referiti la prima etapa, cand majoritatea cadrelor Securitatii erau persoane alogene, provenite din fosta Uniune Sovietica, este foarte adevarat. Eu am intrat in sistem cu mult dupa 1964, data la care au fost eliberati toti detinutii politici inregistrati in perioada ocupatiei bolsevice a Romaniei. Observati ca adeseori chiar descendentii agentilor sovietici de atunci incearca sa amalgameze diversele perioade ale Securitatii pentru a ne invinovati pe noi de crimele parintilor lor. Au fost multe porcarii in anii ’50 cand, repet, tara se afla sub ocupatie sovietica. Majoritatea acelor tortionari au murit in patul lor sau au emigrat, care prin Israel care prin SUA. Pe astia de ce nu-i cauta CNSAS? Care se situeaza deasupra suveranitatii Constitutiei, incalcand chiar decizia anterioara a Curtii Consti¬tutionale. Mai mult, nu este foarte clar cui i se subor¬doneaza acest CNSAS si de ce nu exista nici pana la ora aceasta o comisie parla¬mentara de control a activitatii CNSAS si a colegiului sau dupa modelul celor pentru SIE si SRI.

Ce ne puteti spune despre perioada din apropierea loviturii de stat din decembrie 1989?

Eram in focuri. Toate serviciile de spionaj din tarile comuniste, socialiste isi intensificasera activitatea. Mai ales, cadrele de informatii sovietice si ungare, lucrau la maximum, exploatandu-si sursele pentru a afla cine ar putea prelua conducerea tarii in perioada urmatoare.

Era vorba si de schimbarea regimului sau numai a conducatorului?

Pe ei ii interesa in special schimbarea si eliminarea lui Ceausescu din motive care corespundeau intereselor lor de perspectiva geo-politice si geo-economice. In perioada premergatoare evenimentelor am monitorizat mai multe actiuni propagandistice anti-romanesti si anti-Ceausescu care se derulau in Occident cu punct de plecare spionajul sovietic, via corespondentii de presa iugoslavi.

Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.

Ce alte personaje urmareati la aceasta unitate, anti-KGB?

Tot felul. Pe unii ii vedem si astazi la televizor. Dintre cei “vechi” mi-amintesc, la gramada, de Petrov, Volodin, Tcaciuc, Oisteanu, Demeny, Suto Pal, Oltovsky, Horvat, Andor, Gyorfi, si altii si altii.

Inteleg ca unii dintre acestia erau, dupa nume, agenti ai STASI, AVO, KGB, etc. Dar Oisteanu? La care Oisteanu va referiti si de ce il urmareati?

Acelasi Oisteanu la care va ganditi si dumneavoastra: Oisteanu de la GDS (nepotul lui Leonte Rautu - nota red). Iar de urmarit, in mod evident, tinand cont de specificul unitatii noastre, pentru legaturi cu servicii de spionaj comuniste din fostul bloc sovietic. Astia de ce nu sunt facuti public de CNSAS?

Si totusi, nu inteleg: aceste lucruri au fost cunoscute, banuiesc, de serviciile romanesti de dupa 1989, SRI, SIE si cele ale armatei. De ce nu s-a luat nicio masura impotriva acestora, dimpotriva, unii isi permit sa dea azi lectii de “anticomunism”?

Aceasta intrebare trebuie sa o adresati sefilor acestor institutii de ieri si azi.

Dar au existat si romani implicati in aceste actiuni antiromanesti?

Din 1988, serviciul de spionaj ungar a actionat intensiv pentru formarea unor grupe conspirative speciale, formate din romani. Logica era foarte simpla si este valabila si astazi: in strainatate nu pareau reale actele anti-romanesti savarsite numai de maghiari. Tot atunci, cadrele de informatii ungare au primit directiva de a organiza clerul maghiar din Romania intr-o retea eficienta de informatii. In aceasta retea a fost incadrat si ulterior prins si monitorizat pastorul Laszlo Tökes, presedinte de onoare al UDMR si a altor organizatii iredentiste si, astazi, deputat in Parlamentul European. Cadrul de informatii din Ambasada Ungariei, Csikasu Imre, era unul dintre res¬ponsabilii din decembrie 1989 cu actiunea “revolutiei” pe via Gyula-Timisoara, dupa cum am interceptat noi si am transmis si Directiei I, care lucra cazul Tökes. Sa fie foarte clar: Laszlo Tökes a fost agent al securitatii comuniste ungare iar Parlamentul European trebuie sa-l trimita acasa. In timp ce presa il condamna pe Gica Popescu sau pe Petru Romosan, acest fost agent al unei puteri comuniste subordonate Moscovei zburda de la Bruxelles la Budapesta si da lectii Bucurestiului.

Exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni?

O-ho, si inca cum!

Generalul Stănculescu: In '89 am dat lovitura de stat din cauza presiunii externe. Am continuat acţiunile care fuseseră amplificate din exterior. Ion Iliescu a jucat atunci pe cartea Rusiei.

Victor Atanasie Stănculescu, 85 de ani, mărturiseşte că avea legături cu reprezentanţi ai serviciilor secrete occidentale în perioada 1980-1990, pe vremea când conducea Departamentul Înzestrării din MApN. 

General şi fost ministru al Apărării în ziua în care Ceauşescu a fugit, Stănculescu se află acum în penitenciarul din Jilava, condamnat pentru omor deosebit de grav săvârşit prin reprimarea revoluţiei de la Timişoara. Stănculescu recunoaşte că Ion Iliescu l-a protejat în perioada în care era preşedinte, iar Procurorul General al României din acea perioadă a jucat în favoarea sa. 

Victor Atanasie Stănculescu a preluat puterea, ca ministru al Apărării înainte de fuga lui Ceauşescu, în dimineaţa de 22 decembrie, când le-a şi cerut soldaţilor să revină în cazărmi. Această lovitură de stat avea mai mulţi clienţi politici în acele zile: "Puteam să aleg între Ion Iliescu, aflat pe poziţii, Ilie Verdeţ, care era dispus să facă repede un guvern recondiţionat, Constantin Dăscălescu, despre care aveam informaţii că vrea să cheme Marea Adunare Naţională. Eu mă gândisem însă la Mihai Botez, dar nu ştiam de unde să îl iau". 

De ce l-aţi trădat pe Ceauşescu? 

V.A.S.: Pentru că în acele momente România era în pragul unei iugoslavizări, din cauza presiunii externe, chiar înaintea dezmembrării propriu-zise a Iugoslaviei, dar şi pentru că eram în pragul unui război civil. În al treilea rând, ţara era plină de agenţi străini. 

Deci v-aţi hotărât să-l trădaţi pe 22 decembrie? 

V.A.S.: Da, am văzut că altă soluţie nu era, fie continuam acţiunile care fuseseră amplificate şi din exterior, dar şi de dorinţele unora de a se reabilita, fie încercam să oprim dezastrul. 

Cine voia să se reabiliteze? 

V.A.S.: Vă dau exemplul cel mai relevant: generalul Nicolae Militaru, care fusese dat afară din armată şi făcut, din comandantul Armatei Bucureşti, adjunctul Ministrului Construcţiilor, în momentul în care s-a aflat că fusese partizan al GRU -Directoratul principal de spionaj, structura de spionaj militar a Moscovei din 1918 până acum (n.a). 

Acest lucru s-a întâmplat după încercarea de răsturnare a lui Ceauşescu din 1978 în care a fost implicat, dar, potrivit WikiLeaks, într-o telegramă clasificată a Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti se descrie şi o altă încercare de asasinare a lui Nicolae Ceauşescu din 23 mai 1974. Vă aduceţi aminte de aceste lucruri? 

V.A.S.: Ştiu despre mişcarea din armată condusă de Militaru şi de alţi câţiva generali, care erau legaţi de structurile ruseşti, dar nimic despre ce s-ar fi întâmplat în 1974. 

Vreţi să spuneţi că singurul complot împotriva lui Ceauşescu despre care aţi auzit este cel la care a participat Militaru? 

V.A.S.: Am auzit şi despre Scrisoarea celor 6. 

Dvs. v-aţi gândit vreodată la posibilitatea răsturnării lui Ceauşescu? 

V.A.S.: Nu. 

În afară de Nicolae Militaru, care într-un fel a fost adversarul dvs. personal, cine ar mai fi vrut să se reabiliteze în decembrie 1989? 

V.A.S.: Ceilalţi pe care i-a adus Militaru lângă el, este vorba despre 25 de generali care fuseseră pensionaţi toţi pe criteriu de vârstă, nu politic, dar care aveau în comun faptul că studiaseră la Moscova. 

Generalul Militaru a fost numit ministru al Apărării imediat după condamnarea la moarte a cuplului Ceauşescu de către Ion Iliescu, pe atunci şef al Frontului Salvării Naţionale, care a preluat puterea politică. Făcea şi el parte din grupul celor care studiaseră la Moscova. 

V.A.S.: Da, s-a şi văzut care au fost consecinţele imediate. 

Până în 22 decembrie 1989, când l-aţi trădat pe Ceauşescu imediat ce v-a numit ministru al Apărării, i-aţi fost loial? 

V.A.S.: Eu am fost loial României. 

Până pe 22 decembrie 1989 aţi fost de acord cu tot ceea ce făcea Ceauşescu şi i-aţi respectat ordinele? 

V.A.S.: Nu. 

Vreţi să spuneţi că aţi avut momente în care v-aţi revoltat? 

V.A.S.: Da, când m-am dus la Timişoara şi am văzut ce se întâmplă acolo nu am mai fost de acord cu el. 

Aţi fost trimis la Timişoara pe 17 decembrie 1989? 

V.A.S.: Da, dar nu de Ceauşescu, ci de ministrul Apărării, Vasile Milea. 

Care respecta un ordin dat de Ceauşescu. 

V.A.S.: El m-a trimis să văd nu doar care este influenţa mişcării de la Timişoara, ci şi pentru lucruri mai tehnice, fiindcă se încheia anul bugetar şi trebuia să vedem care este stadiul livrărilor de către industria din Timişoara. 

După şedinţa din 17 decembrie a Comitetului Politic Executiv, unde Ceauşescu şi ceilalţi au luat decizia reprimării revoltei de la Timişoara, dvs., împreună cu alţi generali de armată, miliţie şi Securitate, aţi fost trimişi să puneţi în aplicare acest ordin. 

V.A.S.: Acest ordin nu există nicăieri, mai puţin în hotărârile justiţiei, fiindcă nu există nici un martor care să fi spus că eu am primit ordin să trag. 

Înainte de 22 decembrie au murit la Timişoara 73 de oameni şi au fost răniţi mai mult de 300. Nu vă simţiţi în nici un fel responsabil faţă de ceea ce s-a întâmplat atunci? 

V.A.S.: Ba da. Mă simt responsabil că nu am putut să opresc acest lucru. Prea multe nu aveam de făcut. Când am ajuns la Timişoara, ni s-a spus să nu intrăm în oraş că se trage. Ordinul se dăduse deja de la Bucureşti. 

Dvs. sunteţi inocent, nu vă aduceţi aminte de nimic? 

V.A.S.: Îmi aduc foarte bine aminte că nu am putut ajunge la Comandamentul Diviziei din Timişoara pentru că fusese atacat. 

Aveţi remuşcări pentru cei care au murit la Timişoara în perioada în care dvs. aţi fost trimis acolo? 

V.A.S.: Am remuşcări şi îmi pare rău. 

Dar pentru înăbuşirea mişcării studenţeşti din 1956 de la Timişoara? 

V.A.S.: Nu, pentru că atunci nu am fost implicat deloc. 

Dar eraţi la Timişoara în perioada represiunii din '56. 

V.A.S.: Am fost trimis la Timişoara în 1952, eram şeful Statului Major Artilerie nr. 38, şi eram într-adevăr la Timişoara în '56, dar generalul Dragnea era şeful Corpului 38 Armată, care s-a ocupat nemijlocit de această activitate. 

Au fost agresaţi şi duşi la închisoare aproape 3.000 de studenţi. 

V.A.S.: Eu nu am fost implicat. 

Generalul Dan Voinea povesteşte că i-aţi fi spus ministrului Milea, înainte să plecaţi, următoarele: "Lichidez tot, ca în 1956". 

V.A.S.: Invenţii. 

Aţi avut o carieră de succes în perioada regimului comunist. 

V.A.S.: Am avut fiindcă atunci când au fost aduşi mulţi oameni noi pentru refacerea armatei, eu eram deja un om cu un trecut politic bun pentru dosar, pentru că trecusem pe la Şantierul Tineretului Bumbeşti-Livezeni. 

De ce v-a înaintat în grad Ceauşescu în timpul invaziei sovietice din Cehoslovacia, în 1968? 

V.A.S.: Pentru că la Marele Stat Major eram şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare, Înzestrare, Încorporare şi răspundeam de mobilizarea armatei. Am condus 12 sau 13 variante de mobilizare parţială şi două variante de mobilizare totală pentru a face faţă celor 22 de divizii ale Bulgariei, Ungariei şi URSS. Fiecare din aceste state ar fi avut interesul să vină în România. 

Când aţi fost contactat pentru prima dată de serviciile secrete străine? 

V.A.S.: După ce am devenit şeful Direcţiei Economice din MApN, deci între 1980 şi 1989. Reprezentanţii acestor servicii străine veneau la mine sub forma unor industriaşi. 

Era deci vorba despre servicii secrete occidentale? 

V.A.S.: Da, voiau să vadă ce pot cumpăra. 

Discutaţi cu ei şi altceva? 

V.A.S.: Erau destul de ermetici în ceea ce priveşte colateralele pentru care veniseră. 

Vă trăgeau de limbă? 

V.A.S.: În general voiau să afle dacă sunt pro sau contra. Şi nu cred că au reuşit să afle. 

Până când n-au aflat nimic despre opţiunile dvs.? 

V.A.S.: Până pe 22 decembrie, dar nici eu nu am avut încredere în nimeni în jurul meu. Am fost un fel de lup singuratic. 

În anii '80 eraţi în amiciţii cu ataşaţii militari occidentali acreditaţi la Bucureşti. Aceste relaţii erau încurajate sau tolerate de conducerea politică? 

V.A.S.: Ambele. Eram în relaţii bune cu ataşaţii militari din SUA, din Franţa, din Japonia, din Marea Britanie etc. Toţi ataşaţii militari îşi făceau program să se vadă cu şeful departamentului Înzestrare pentru a afla ce producem, cât vindem, ce vindem, cui vindem, cu ce preţ vindem. Îi invitam la expoziţiile pe care le organizam ca să nu fiu nevoit să le fac expuneri individuale. 

Totuşi, legăturile cu ei erau permanente, discutaţi şi politică? 

V.A.S.: Şi nu doar cu ei, şi cu ambasadorii, fiindcă eram maestru de ceremonii al vânătorilor pe care le organiza MApN. Organizam vânători pentru corpul diplomatic şi ataşaţii militari. 

Era deci o politică să-i cultivaţi pe diplomaţii occidentali? 

V.A.S.: Nu. Aşa se întâmpla. 

Securitatea vă urmărea în această perioadă? 

V.A.S.: Da. Eu nu m-am ferit de Securitate, ci de cercetarea celor din exterior. 

După ce vă întâlneaţi cu aceşti diplomaţi din state membre NATO, deci adversare, făceaţi rapoarte despre discuţiile avute? 

V.A.S.: Nu eram obligat. 

Nu trebuia să le spuneţi nici superiorilor dvs. despre aceste discuţii? 

V.A.S.: Vorbeam despre aceste discuţii cu şeful Marelui Stat Major şi cu ministrul. 

Diplomaţii străini pe care-i întâlneaţi nu erau interesaţi înainte de 1989 să afle amănunte despre politica internă sau despre ideile lui Nicolae Ceauşescu? 

V.A.S.: Poate, dar nu cu mine. 

Înaintea ultimului Congres al PCR din toamna anului 1989 eraţi pe lista celor propuşi să facă parte din Comitetul Central (CC), dar ulterior aţi fi fost retras pe baza unui raport al Securităţii din care ar fi rezultat că aţi fi avut legături cu un serviciu secret străin. Dvs. aţi vorbit la un moment dat de MI-6, serviciul secret britanic. 

V.A.S.: Da, m-am întâlnit cu unii reprezentanţi, care au venit aici să facă afaceri şi care au intrat în cercurile înalte din Bucureşti şi au participat inclusiv la vânătorile organizate de MApN. 

Generalul Pacepa, care era convins de implicarea masivă a sovieticilor în Revoluţia din 1989, spunea că Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat în stil KGB. 

V.A.S.: Nu ştiu ce înseamnă stilul KGB. 

Adică după un proces sumar. 

V.A.S.: Nu e singurul caz în istorie. 

Vă faceţi reproşuri pentru felul în care aţi organizat procesul lui Ceauşescu? 

V.A.S.: Acum e prea târziu, nu trebuia făcut aşa. 

Când v-aţi întâlnit prima dată cu Ceauşescu? 

V.A.S.: În 1968, când m-a avansat. 

Îl admiraţi? 

V.A.S.: Era comandantul Armatei Române. 

Vă era frică de el? 

V.A.S.: N-am avut niciodată senzaţia de frică, nici măcar aici în închisoare. 

Cine a declanşat Revoluţia, grupul disidenţilor lui Iliescu, agenţii Securităţii, forţe din afară sau a fost o revoltă populară? 

V.A.S.: Au intrat în ţară 4.000 de turişti ruşi în 1989, iar 1.000 din ei au plecat abia la finele anului 1990. 

Nici Armata, nici Miliţia, nici Securitatea nu au făcut nimic atunci când şi-au dat seama de numărul mare al acestor turişti? 

V.A.S.: Invazia era mai mare decât forţele implicate în repre¬siune. 4.000 de oameni erau prea mulţi pentru capacitatea Securităţii de urmărire operativă. 

Din datele existente, de fapt, dvs. aţi dat în 1989 o lovitură de stat. 

V.A.S.: Aşa spun unii istorici. 

Pentru cine aţi dat această lovitură de stat? 

V.A.S.: Întrebaţi-i pe cei care spun asta. 

Este evident că aţi dat o lovitură de stat, pentru că dvs. aţi preluat puterea chiar înainte de fuga lui Ceauşescu, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, după ce aţi fost numit ministru şi aţi ordonat retragerea armatei în cazărmi. 

V.A.S.: Da, dar nu aveam pe cine să mă sprijin. 

La cine v-aţi gândit atunci când aţi pus mâna pe putere? Cum v-aţi imaginat că ar trebui să se petreacă lucrurile mai departe? Aveaţi un scenariu? 

V.A.S.: Eu puteam să aleg între Ion Iliescu, aflat pe poziţii, Ilie Verdeţ, care era dispus să facă repede un guvern recondiţionat, Constantin Dăscălescu, despre care aveam informaţii că vrea să cheme Marea Adunare Naţională. Eu mă gândisem la Mihai Botez, dar nu ştiam de unde să îl iau. 

Aşa că l-aţi lăsat pe Ion Iliescu să se aşeze la butoane. 

V.A.S.: S-a întâmplat. 

După 22 decembrie 1989, deci după fuga lui Ceauşescu, au mai murit 1.000 de oameni. Ion Iliescu e responsabil pentru aceşti morţi? 

V.A.S.: În primul rând Militaru, care avea deja ordinele şi planurile făcute de la Moscova. 

Şi abia apoi Iliescu? 

V.A.S.: Da. 

Ion Iliescu a jucat atunci pe cartea Rusiei? 

V.A.S.: Da, din momentul în care m-a înlocuit pe mine cu Militaru. După aceea, în februarie m-a rechemat, de teamă să nu fie dat jos tot de armată. 

Aţi rămas în relaţii bune cu Ion Iliescu. 

V.A.S.: Da, mi-a trimis cu o dedicaţie frumoasă cartea lui După 20 de ani, în care scrie că eram "cel mai"; ca dovadă că eram "cel mai" sunt la închisoare. 

Totuşi, Ion Iliescu v-a protejat cât a fost la putere. 

V.A.S.: Da, într-adevăr: după prima condamnare, procurorul general Tănase Joiţa, îmi imaginez că la indicaţia lui Iliescu, a făcut recurs în anulare în care scrie pe 45 de pagini realitatea întâmplărilor de la Timişoara, adică faptul că am dat doar ordin să nu sune sirenele sau că am trimis pe cineva să se intereseze de numărul morţilor şi răniţilor. Joiţa cerea achitarea sau înapoierea dosarului la parchet. 

Deci Iliescu v-a protejat. 

V.A.S.: Da. 

Cine a fost împotriva dvs.? 

V.A.S.: Procesul care m-a adus la închisoare a avut loc după ce adevăraţii actori care au condus efectiv represiunea, pentru fiecare armă în parte, erau deja morţi. 

În 1997? 

V.A.S.: Da. 

Mai există cele 10 casete cu secrete cu care aţi ameninţat odinioară? Pe cine incriminează? 

V.A.S.: Nici nu mai ştiu pe unde sunt, nu incriminează pe nimeni, e o trecere în revistă a lucrurilor, un fel de jurnal pe care l-am filmat. 

Ce fel de lucruri nu puteţi spune? 

V.A.S.: Diverse; de la moartea lui Kennedy au trecut mai mulţi ani şi încă nu se spune tot, de ce să ne grăbim? Deocamdată eu sunt aici în închisoare şi mai am 9 luni de stat. 

Aţi cerut graţierea. 

V.A.S.: Cei de-acasă au insistat. În cererea către preşedinte am scris în final că "deşi nu am făcut.", rog să fiu graţiat. N-aş fi vrut să cer să fiu iertat pentru ceea ce nu am făcut. 

Aţi avut relaţii bune cu familia Ceauşescu, dovadă că aţi avut o carieră de succes. De care dintre ei eraţi mai apropiat? 

V.A.S.: Vorbeam cu ei doar în cadru oficial. 

Ce fel de relaţii aţi avut cu Elena Ceauşescu? 

V.A.S.: Nici una, nu ştiu cine a inventat zvonurile şi propoziţia "Ai grijă de copii". 

Circulă pe internet poze cu dvs. şi Elena Ceauşescu, în care dvs. eraţi foarte curtenitor. 

V.A.S.: Totdeauna când venea la expoziţiile militare îi sărutam mâna. 

Avea ea vreo slăbiciune faţă de dvs.? 

V.A.S.: Nu ştiu, îmi pare rău că n-aţi apucat să o întrebaţi. 

  

Votați Lista Națională !

Votați Lista Națională !

Dosarul pentru înregistrarea Partidului LISTA NAȚIONALĂ a fost depus cu nr 34034 / 3 /2015 la Tribunalul București, în septembrie 2015. La data de 28 ianuarie 2016 ni s-a făcut cunoscut că Tribunalul a încuviințat cererea de înregistrare a Partidului Lista Națională. Totodată ni s-a comunicat că Parchetul a făcut apel la Curtea de Apel împotriva cererii de înregistrare a partidului. Din păcate, până azi nu am reușit să aflăm motivele invocate în Apelul Parchetului. În așteptare, considerăm că avem datoria și dreptul de a aduce la cunoștința publicului următoarele:

Inițiativa fondării acestui partid i-a aparținut subsemnatului ION COJA. Se reia astfel un proiect mai vechi care, în mai multe rânduri, nu a putut fi continuat. (Vezi www.listanationala.ro) De data această sperăm să mergem până la capăt și să oferim societății românești o alternativă la actuala ofertă politică și electorală. Încercăm să fim un partid în care să se regăsească persoanele onorabile din Țară într-un număr cât mai mare, coalizate în jurul unor idei, activități și acțiuni politice subordonate exclusiv ideii de interes național.

Ceilalți doi membri fondatori sunt medicii Efrim Maria Elena și Coja Aurel. Cu alte cuvinte, Partidul Lista Națională este „opera” fraților Coja! Ei sunt membrii fondatori! Acesta este punctul de plecare!

Îi chemăm alături de noi pe toți cei care ne cunosc și au motive să se încreadă în noi! Îi invităm să ia cuvîntul pe toți cei care de-a lungul unei vieți de om au avut ocazia să constate în chip nemijlocit ce este de capul nostru, al fraților Coja. Cine are ceva de reproșat vreunuia dintre noi să nu pregete să facă publică părerea sa despre statura morală și profesională a fraților Coja! Punem la dispoziția acestor rezerve sau dezvăluiri critice mijloacele noastre de a comunica cu publicul. Deocamdată, aceste posibilități includ numai Internetul. Pentru început, este vorba de site-ul www.ioncoja.ro  În curând vor apărea și alte arene pentru dezbateri privitoare la LISTA NAȚIONALĂ, la intențiile noastre, ale celor care ne vom aduna sub stindardul tricolor al PLN! Imediat după obținerea sentinței irevocabile vom declanșa propriu zis activitatea de partid, construcția PLN și elaborarea Listei Naționale. Precum se vede contăm pe o decizie a justiției favorabilă inițiativei noastre. Favorabilă interesului național!

Noi, membrii fondatori ai PLN suntem oameni în vârstă și ne adresăm mai întâi celor de-un leat cu noi. Mulți dintre cei care ar fi primit cu bucurie inițiativa noastră sunt de-acum într-o lume sigur mai bună decât cea în care bunul Dumnezeu ne mai îngăduie o vreme, nu prea îndelungată. De aceea, dar și pentru alte motive, îi așteptăm alături de noi în primul rând pe copiii și nepoții celor care ne-au fost cândva colegi, prieteni, camarazi, vecini, tovarăși... Dumnezeu să-i odihnească! Ne lipsesc atât de mult!...

Lista Națională este deschisă în mod preferențial tineretului, față de care generația noastră se simte vinovată că le lăsăm drept moștenire o Românie mutilată, desfigurată de sărăcie și suferință! Pentru noi, vârstnicii implicați în acest proiect politic, este ultimul tren în care ne mai putem urca. Nu vom merge până la capăt. La stația următoare vom coborî, probabil.

Întemeierea acestui partid ne dă un ultim elan în încercare noastră de a-i ajuta pe copii și nepoții noștri să înțeleagă unde am greșit noi, părinții lor. Întemeiem acest partid în primul și în primul rând pentru a-l lăsa moștenire copiilor și nepoților noștri!

Îi chemăm pe românii de toate vârstele, din toate generațiile, de toate orientările politice, la edificarea unui partid care să ne reprezinte și să ne slujească pe noi, românii, așa cum suntem noi, cu defectele și meritele noastre.

România pe care o lăsăm  moștenire urmașilor noștri este departe de ce am dorit și am visat. Departe de ce ar fi meritat copiii și nepoții noștri. Ne consolează însă, tristă consolare, constatarea că Planeta însăși, Terra noastră străbună, de zeci de ani plutește în derivă, ca o corabie naufragiată, abandonată...

De una singură, România nu a putut evita sistemul, nu a reușit să se izoleze de un context geo-politic permanent ostil, astfel că viitorul la care tragem nădejde nu poate fi realizat decât printr-o amplă resuscitare mondială, europeană!  

Mondializarea care s-a năpustit silnic asupra noastră pentru a ne impune un mod de viață străin de tradițiile și principiile europene, creștine și românești, nu poate fi contracarată decât prin mondializarea valorilor autentice, istoricește verificate și validate, azi pe cale de a fi abandonate, de a fi stigmatizate chiar, în numele unor idealuri denaturate, a unor false principii și repere.

În contextul degringoladei generale, România încă mai păstrează, conservate bine, un mănunchi bogat de tradiții, valori și aspirații specific europene, creștine, românești! Suntem unul dintre partidele politice care ne afirmăm deschis susținerea pentru conservarea și valorificarea acestor bunuri spirituale inestimabile, fără de care identitatea noatră etnică, de europeni, de creștini, ar fi de neconceput!

Ca partid politic ne propunem să facem cunoscut modelul românesc, ca una din puținele soluții aflate la îndemâna omenirii! Ne propunem să ne lepădăm de complexele care în multe ocazii blochează afirmarea senină și fermă a acestui model românesc. Partidul Lista Națională va afirma și va consfinți în termeni clari, inechivoci, în ce constă acest model românesc, ușor de dedus dacă parcurgi spațiul și timpul românesc cu o privire obiectivă, iubitoare de adevăr, liberă de prejudecăți și partizanate penibile! Suntem unul dintre puținele popoare care nu au nimic de ascuns din Istoria lor! Care au numai de câștigat din AFLAREA ADEVĂRULUI!

Omenirea, și mai ales tineretul lumii, stimulat de posibilitățile Internetului, ale computerizării, este tot mai mult preocupată de AFLAREA ADEVĂRULUI! Există însă vaste rețele, bine susținute financiar și logistic, a căror principală preocupare este ASCUNDEREA ADEVĂRULUI!

Ținem să declarăm deschis și cu toată răspunderea că Partidul Lista Națională, deja angajat în această operă numită AFLAREA ADEVĂRULUI, nu vede niciun motiv, niciun interes românesc în ASCUNDEREA ADEVĂRULUI. Dimpotrivă, puține sunt țările și popoarele care au avut mai mult de suferit decât noi de pe urma minciunii, a calomniei, a diversiunilor mediatice de denigrare, de ocultare a adevărului.

În cea mai bună tradiție românească, Partidul Lista Națională vă acționa numai în numele și în serviciul Adevărului!

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Ion Coja

8 februarie 2016

* * *

Programul politic

Doctrina și strategia politică a Partidului

LISTA NAȚIONALĂ

Articol 1

PLN își declară atașamentul total la cauza propășirii României, a poporului român.

PLN își face o preocupare de bază din a identifica care este interesul național românesc în feluritele momente în care Țara sau Partidul au de luat o decizie importantă.

Articolul 2

Cade în sarcina istoriografilor să stabilească pentru fiecare partid istoric în ce măsură a făcut politica interesului național. Noi, atât cât ne vom pricepe, în intenția de a prelua și valorifica tradiția politică românească, vom examina cu imparțialitate ideologiile care au făcut istorie în România, urmând să alegem și să preluăm dintre soluțiile și proiectele încercate până acum numai inițiativele și proiectele care concordă cu interesul național, al Neamului Românesc și al Statului Român. De la caz la caz, analiza noastră va fi cât mai obiectivă, flexibilă, temeinică, transparentă, deschisă dezbaterii publice și din partid, bazată pe cunoașterea datelor reale ale situației în discuție.

Articolul 3

Nu ne considerăm aliatul niciunui partid politic, nu ne considerăm în adversitate cu niciun partid politic care funcționează conform legilor și Constituției României. Putem fi în divergență de păreri sau în acord deplin asupra unor subiecte punctuale, dar sensul major al politicii oricărui partid politic nu poate fi decât conform prevederilor Constituționale. De aceea ne înființăm pentru a contribui la rezolvarea problemelor României, inclusiv prin colaborare cu oricare alte partide. Identitatea noastră doctrinară, ideologică, ne-o afirmăm fără nicio raportare la partidele existente sau mai vechi, de odinioară... Ne raportăm numai la realitatea economică, social-politică din România de azi și constatăm că s-au făcut mari greșeli, că starea națiunii române reclamă o nouă abordare a problemelor, în spiritul unei autentice democrații, al unui autentic stat de drept, al unei autentice responsabilități.

Articolul 4

Aplicarea Constituției României, în litera și spiritul ei, este principala condiție de funcționare pe care PLN și-o asumă. În lupta politică în care sperăm să ne putem angaja  într-un mod onorabil și eficient vom pretinde partidelor aflate în competiția politică același respect pentru legile și Constituția României. Ne situăm automat în raporturi de adversitate cu partidele, organizațiile și persoanele care arată lipsă de respect față de Constituția României, față de legile Țării, față de România și poporul român.

Articolul 5

Chemăm alături de noi pe românii doritori să facă ceva util pentru Țară și Neam. Considerăm că principalele idealuri și ținte pentru care tot românul merită să desfășoare o activitate politică organizată sunt: 

(1) Integritatea teritorială a Țării,

(2) Suveranitatea Statului Român,

(3) Independența economică și politică,

(4) Prosperitatea materială și spirituală a Neamului românesc.

(5) Democrația reală, autentică, activă,

(6) Statul de drept, pus în slujba Patriei, a cetățeanului,

(7) Respectul pentru proprietatea publică și particulară, pentru avuția națională,

(8) Respectul pentru lege și tradiție, pentru datoriile și obligațiile cu care te încarcă condiția de om, de cetățean al României,

(9) Respectul pentru adevărul istoric,

(10) Grija pentru o creștere demografică sănătoasă,

(11) Transparență și moralitate în viața politică și publică,

(12) Buna înțelegere și cooperare între feluritele segmente și fracțiuni sociale, etnice, religioase, culturale, teritoriale etc din România,

(13) Buna înțelegere și concordia cu popoarele lumii, în primul rând cu vecinii.

Articolul 6

Ne propunem să oferim cadrul organizat în care orice român își poate manifesta disponibilitatea de a se dedica unei cauze publice nobile, unor imperative comunitare impersonale! Capacitatea omului, a românului, de a-și depăși orizontul îngust al intereselor de individ, este un atribut nobil, care se dobândește prin educație adecvată în familie, școală și societate. Mizăm pe această disponibilitate a românilor și ne înființăm ca partid pentru a oferi un cadru legal de acțiune și activitate celor care simt nevoia să se dedice cât de cât bunului mers al lucrurilor, pe plan local sau național. În același timp Partidul Lista Națională își propune să fie un spațiu public de educație patriotică și creștină.

Articolul 7

Împărtășim principiul stabilit de Mihai Eminescu și facem din acest principiu piatra unghiulară a construcției politice la care aspirăm:

„Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un cuvînt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această dezvoltare.”  (Mihai Eminescu)

Articolul 8

Transpus în modul de organizare social-politică a României principiul mai sus enunțat  înseamnă:

-       să susținem proprietatea statului, prin legi care s-o sporească și să drămuiască înstrăinarea acesteia;

-       să sprijinim creșterea avuției publice, garanție a supraviețuirii statului național;

-       să susținem crearea și dezvoltarea unor instituții bancare autohtone independente de finanța mondială, capabile să sprijine firmele și inițiativele românești;

-       să sprijinim cultura națională, fidelă tradiției spirituale românești;

-       să stimulăm creșterea demografică a României, cu precădere a populației majoritare, limitând cât se poate de mult emigrația străină în România.

-       să stabilim prin lege și prin Constituție, în mod clar, care sunt drepturile și obligațiile populației majoritare românești;

-       să menținem o legislație generoasă privitoare la minoritarii etnici din România, în conformitate cu tradiția noastră, pentru a putea cere reciprocitate în privința românilor trăitori în țări străine și supuși dintotdeauna unui regim de deznaționalizare pe care nu-l mai putem accepta sub nicio formă.

Articolul 9

PLN se preocupă ca în climatul social-politic românesc să se simtă în largul lor și compatrioții noștri de altă naționalitate(etnie), cultivând și încurajând loialitatea acestora față de Patrie, oferind temeiuri solide pentru ca fiecare cetățean român, indiferent de etnie, religie, profesie, apartenență politica sau socială, să resimtă cu satisfacție că România este Patria sa unică.

Dintotdeauna, și mai ales după 1990, în România minoritarii etnici și religioși s-au bucurat de un regim de toleranță și îngăduință generoasă, cam fără egal în Europa. De aceea sunt de neînțeles manifestările de șovinism, de rasism și de anti-românism cu care și-au exhibat unii concetățeni precaritatea sufletească, spirituală. Lipsa de loialitate și de respect pentru populația majoritară românească, pentru istoria și cultura românilor, este tot mai vizibilă la unii minoritari, încurajați în nevrednicia lor de atitudinea excesiv de permisivă a autorităților. Autoritățile românești trebuie să se preocupe ca asemenea abateri de la conduita cetățenească normală să fie sancționate cu precădere în interiorul comunității respective. Minoritarii sunt reprezentați în Parlamentul României și la toate celelalte niveluri socio-politice într-o manieră pentru care ar trebui să fie recunoscători societății românești, poporului român, clasei politice românești. E timpul ca ei să înțeleagă că drepturile pe care le au în România atrag obligații de loialitate și respect pentru Țară, pentru majoritatea românească!

Articolul 10

În egală măsură, dacă nu chiar mai mult, trebuie să ne preocupe soarta românilor care trăiesc în afara granițelor Țării și sunt expuși deznaționalizării. Constatăm cu mâhnire că nu a existat niciun guvern până în ziua de azi care să elaboreze o strategie de salvare de la deznaționalizare a acestor români! Vom pretinde reciprocitate în tratamentul de care au parte românii extranei, trans-frontalieri: să li se acorde acestor români drepturile și înlesnirile de care au parte minoritarii etnici din România. Dintotdeauna și mai ales în ultimii 25 de ani, România practică un regim extrem de generos pentru minoritari. Și e bine că o face! Această situație naște obligații precise în toate țările învecinate, cu condiția ca Bucureștiul să pretindă reciprocitate și să adopte o poziție fermă, răspicată. Soarta românilor din străinătate este legată strâns de soarta românilor, în general, a României chiar. Raportul este în mare măsură reciproc! Supraviețuirea și consolidarea cordonului de români din jurul României este o garanție în plus a existenței și supraviețuirii noastre ca stat național suveran într-o lume pornită „să se globalizeze, să se mondializeze”, fără o conștiință clară a semnificației acestor concepte.

Articolul 11

Avem temeiuri de îngrijorare cu privire la viitorul lumii în care trăim. Suntem un popor cu o statalitate veche, de sute de ani, fără întrerupere. Nu a fost ușor să ne păstrăm în istorie cu o identitate proprie inconfundabilă. Existența noastră ca stat și ca națiune este în variate chipuri amenințată. Aceste amenințări trebuie cu atenție identificate, inventariate, analizate fiecare pentru a putea găsi răspunsul potrivit fiecărei „provocări”.

Apartenența noastră la NATO și la Uniunea Europeană ne ajută mult să înlăturăm o bună parte din amenințările amintite. Dar este cazul să gândim cu seriozitate, cu gravitatea cuvenită, și la soluții alternative. Nici lagărul în care s-a construit „comunismul atotbiruitor” nu a rezista prea multe decenii. Chiar în zilele noastre avem a ne confrunta cu dovezi dureroase ale fragilității acestor construcții politice, militare, economice. Este sigur că România și porul român vor supraviețui dispariției Uniunii Europene și Alianței NATO. Cu o condiție însă: să fim realiști și să ne calculăm bine pașii. Motive de încredere prea mare în angajamentele internaționale nu putem avea. Să respectăm tradiția, conform căreia am fost loiali angajamentelor asumate, dar să nu uităm de câte ori alții și-au neglijat angajamentele cu consecințe nefaste, tragice deseori pentru români.

Cu alte cuvinte, în politica externă trebuie să avem pregătite soluții de rezervă, alternative, să nu mizăm totul pe o singură carte! Să ne angajăm în sisteme de alianțe, dar să fim cu mare grijă ca aceste alianțe să nu ne pună în adversitate nemotivată și ne-dorită cu alte state, cu alte entități politice. Nu este o practică bună să pui toate ouăle într-un singur coș!

România și-a dovedit capacitatea diplomatică și inteligența de a întinde punți de înțelegere și colaborare între factori internaționali aparent adversari ireconciliabili. În zilele noastre s-a făcut evident faptul că statele naționale, guvernele acestora, nu sunt singurii factori activi pe scena internațională. Au apărut entități noi, atipice, unele mai discrete, care au un rol tot mai mare în viața internațională. România trebuie să fie bine avizată și informată asupra acestor mutații, care au loc și pe plan economic, pentru a angaja relații și tratative cu factorii de decizie reali, capabili să se angajeze într-un dialog serios, eficient, cu consecințe evidente. România trebuie să ocolească „formele și instituțiile fără conținut” de pe scena internațională, să identifice entitățile care efectiv au un cuvînt de spus în evoluția politică, social-economică, a planetei noastre.

Articolul 12

Sperăm să se revizuiască Constituția României cât mai curând, având a face câteva propuneri pe care le considerăm extrem de importante. Printre aceste propuneri este și aceea de a introduce funcția de vice-președinte al României, ale cărui principale atribuții și răspunderi să privească soarta românilor din afara granițelor României, inclusiv cei din diaspora recent formată, după 1990. În mod deosebit vice-președintele României va avea menirea să acționeze pentru a grăbi Unirea cu Basarabia și Bucovina, pentru anularea consecințelor pactului Molotov – Ribbentrop.

Până la momentul atât de dorit al Unirii, autoritățile românești, precum și fiecare român în parte, au datoria de a sprijini, cu ce poate fiecare, consolidarea conștiinței românești în Bucovina și Basarabia, la toți românii aflați în afara granițelor Țării. Ei trebuie ajutați să ducă o viață cât mai românească, salvându-și limba și tradițiile, fără ca prin asta să-și piardă din loialitatea pe care o datorează țării în care trăiesc.

Articolul 13

Luând aminte la lumea în care trăim și la viitorul previzibil, punem accentul pe necesitatea vitală de a ridica nivelul nostru de spiritualitate și educație, nivelul de religiozitate și bună creștere, în conformitate cu valorile și virtuțile noastre strămoșești, tradiționale: credință, omenie, cinste, onoare, corectitudine, spirit de sacrificiu, bună cuviință, respectul competenței și al meritelor celuilalt, cultul muncii, al solidarității naționale, respectul pentru femei, grija față de copii și bătrâni, față de cei nevoiași. De aceea ne propunem să constituim un partid atractiv în primul rând pentru tineretul român, azi în mare parte debusolat, cum este tineretul de pretutindeni. Prin Regulamentul de aplicare a Statutului și a Programului politic vom impune și stimula prezența masivă a tineretului în structurile de concepție și comandă ale partidului.

Articolul 14

Nu ne propunem să combatem ori să descurajăm vreo ideologie, ci ne propunem să afirmăm și să susținem credința noastră în valorile tradiționale europene și românești, capacitatea acestora de a da un răspuns pertinent și eficient provocărilor din lumea modernă, contemporană. Există un model românesc de afirmare în istorie. Ne propunem să-l definim cât mai exact și să-l oferim ca soluție de viitor în lumea în care trăim, o lume debusolată, dezorientată, descumpănită de eșecurile din ultimii o sută de ani, o lume care încă nu știe încotro s-o apuce. În această lume confuză, avem obligația să rămânem noi înșine, cu tot ce avem în noi mai bun și mai definitoriu, ca sediment istoric de natură spirituală, stilistică, culturală.

Articolul 15

O preocupare aparte vom avea pentru a identifica acțiunile și activitățile ostile neamului românesc, încercările tot mai insistente de a submina temeiurile spirituale ale unității noastre naționale. Se impune conștientizarea publicului românesc asupra marilor provocări cu care ne confruntăm într-un mediu social-politic internațional tot mai nesigur, mai debusolat, mai ostil. Trăim o epocă în care salv-gardarea statului național devine tot mai dificilă, dar și mai imperios necesară pentru existența noastră națională ca popor cu o identitate bine conturată, unică, inconfundabilă. Vom sprijini implicarea României în orice proiect internațional care nu lezează existența și suveranitatea statului român, viitorul nostru ca națiune de sine stătătoare, ca etnie cu o identitate națională unică, inconfundabilă.

Strategia politică a PLN

Articolul 16

Programul politic cuprinde o strategie pe termen scurt - STS și una pe termen lung - STL. Pe termen scurt, ne propunem să participăm cu succes la alegerile din 2016, de aceea nu vom susține – atât cât cuvîntul nostru va conta, ideea unor alegeri anticipate.  În principiu, susținem continuitatea oricărei guvernări care s-a instalat prin respectarea legii și a practicelor democratice.

Programul STS:

Vom declanșa cu prioritate activitatea de identificare a unor candidați valabili pentru alegerile din 2016.

Vom desfășura o activitate de monitorizare strictă, critică, dar binevoitoare, cooperantă, a principalelor instituții ale Statului, în mod deosebit a Parlamentului, a Preșidenției, a Guvernului. Atât cât vom putea și atunci când este cazul ne vom expune părerea în public. Vom încerca însă să avem o relație directă cu instituțiile respective, oferindu-ne bunele servicii.

Vom încerca să identificăm ce posibilități există ca punctul nostru de vedere, atunci când este deosebit de cel oficial, să ajungă a fi cunoscut de public și de cei în principiu interesați ori vizați.

Vom sesiza Curtea Constituțională asupra unor detalii legislative care, după părerea noastră, se abat de la litera și spiritul Constituției. În chestiunea votului secret din Parlament, de exemplu.

Vom stabili o relație specială cu Avocatul Poporului. Considerăm că putem sprijini această instituție să-și valorifice mai bine potențialul deosebit pe care îl are prin lege de a interveni în viața publică, pentru a încuraja și implementa cât mai adânc practicele democratice.

Vom încerca să resuscităm interesul pentru viața politică al unor politicieni de valoare care, probabil din această cauză,  s-au retras din viața publică.

Vom declanșa o vastă și intensă activitate pe Internet, spre a ne face cunoscuți și pentru a identifica posibilii parteneri: comentatori on line, ONG-uri și site-uri cu vocație patriotică, de ținută intelectuală și morală, posibili parteneri! Vom angrena în acestă activitate în primul rând tineri.

Articolul 17

Strategia pe termen lung a Partidului Lista Națională, STL,  este determinată de convingerea noastră că

- România are un potențial a cărui valorificare în folosul poporului român nici pe departe nu se face de câteva secole bune. Mai exact: de pe vremea ultimilor domni pământeni, Brâncoveanu și Cantemir;

- Românii au rezistat celor trei secole de guvernări și politici anti-românești, străine de interesele noastre firești, legitime. E timpul să avem parte de o clasă politică și de o guvernare preocupate de serviciul total în interesul național;

- În lumea de azi nu este un lucru simplu să înțelegi ce anume servește sau nu interesul național. Nu ne considerăm deținătorii înțelesurilor care pot orienta o politică a interesului național. Pe acest subiect pot fi discuții și dispute nesfârșite. Dar există câteva aspecte asupra cărora nu pot exista păreri diferite printre românii cât de cât responsabili de ceea ce fac și vorbesc. Principalul subiect asupra căruia există un consens general este situația demografică a României, a poporului român. Avem de-a face cu o situație mai mult decât îngrijorătoare, iar de 25 de ani guvernele care s-au succedat la putere nu au făcut nimic în acest sens, nici măcar nu au pomenit situația demografică printre problemele României. Cauzele care au generat această problemă sunt mai multe, sunt complexe, încât se poate spune că această problemă nu se poate rezolva decât împreună cu celelalte probleme cu care ne confruntăm: economice, sociale, spirituale.

- Suntem însă însuflețiți de convingerea că potențialul intelectual al profesioniștilor autentici, competenți și dedicați, devotați Neamului, ne va permite să identificăm LINIA NAȚIONALĂ a devenirii noastre, linia potrivită cu potențialul românesc de afirmare în lume. Pe acești specialiști, veritabili înțelepți ai Neamului, îi chemăm să ni se alăture, să fie în fruntea Listei Naționale a bine-voitorilor și a bine-făcătorilor pentru Neamul românesc. Prima mișcare, deja făcută, constă în aprecierea realistă a potențialului de care dispune România și poporul român, națiunea română ca întreg ce cuprinde pe toți cetățenii României.

- Românii, ca înzestrare nativă, genetică, dovedesc aptitudini excepționale pentru era tehnologică în care am intrat abia de câțiva ani, era unei lumi informatizate și computerizate. De această realitate cardinală politicienii români nu sunt conștienți și nu sunt capabili să creeze cadrul politic și juridic care să pună în valoare această oportunitate la scară națională. Ne propunem elaborarea unei strategii naționale de valorificare a potențialului dovedit de români în acest domeniu al viitorului. Acest vast domeniu de creație și activitate va trebui dat pe mâna generațiilor tinere, sub 50 de ani. Este un domeniu care ar putea poziționa România pe un loc de frunte în Europa și în lume.

- Românii pot privi înapoi, la înaintașii lor, cu satisfacția că aceștia s-au numărat printre performerii istoriei universale. Punerea noastră în lumina adevărului istoric va adăuga alte motive de satisfacție și mândrie națională. Ne numărăm printre popoarele care nu au nimic important de ascuns din istoria lor, nimic de mistificat, de denaturat! Adevărul, aflarea adevărului istoric în toată complexitatea și întinderea sa, nu ne îngrijorează, ci dimpotrivă, este un deziderat care trebuie să ne însuflețească pe toți românii. Această situație ne permite asumarea cu seninătate a eșecurilor, a momentelor de slăbiciune, de abdicare de la valorile tradiționale ale lumii românești. Asumarea cu luciditate și umilință creștină a greșelilor și păcatelor din trecut este una din garanțiile unui viitor românesc în demnitate și împlinire de sine.

- Strategia pe termen lung, cu obiective cât mai bine conturate, se va elabora ca proiect până la începerea campaniei electorale din anul 2016, când va fi pusă în discuția publică, a societății românești, a clasei politice. Vom fi dispuși să colaborăm cu orice persoane și entități, inclusiv partide politice, care se vor arăta interesate de obiectivele fixate.

- STL (Strategia pe termen lung) a PLN se va strădui să fie cât mai puțin legată de partid, acordând prioritate Țării. Nu poate exista interes de partid care să intre în divergență cu interesele naționale. În lumea democratică în care românii au decis să trăiască nu se poate imagina o Românie viitoare în afara unui regim parlamentar, rezultat al unor alegeri libere. Asta înseamnă competiție politică, la care să participe mai multe formațiuni politice. Din această perspectivă vom desfășura o activitate minuțios gândită de edificare și creștere a PLN ca partid politic cu rol decisiv în guvernarea României viitoare, capabil să adune și să armonizeze în rândurile sale cele mai performante minți românești, oamenii capabili să se dăruiască „nevoilor cetății”, să le identifice și să le afle soluția.

- Vom avea o grijă deosebită pentru ca orice membru al PLN, din prima clipă a înscrierii în PLN, să primească o însărcinare pe măsura capacităților sale fizice și intelectuale, care să-i dea satisfacția că-și face datoria de om, de român. Nu invităm pe nimeni în PLN pentru a-și primi mai repede vreun drept, ci îi chemăm alături de noi pe românii preocupați de grija că au de achitat niște datorii și obligații cu care i-a încărcat nașterea ca om, ca român, ca cetățean român! 

***

Acest program devine operațional în întregimea sa în momentul când Partidul ajunge la un număr de 1000 de membri plătitori de cotizație.

Doamne, ajută!

Ion Coja