Dispare cash-ul !

 Cine este interesat sa se intimple asa ceva si de ce trebuie sa platim mai mult pentru a cumpara mai putin, dar cu carduri.... Bancile mari jewmericane se "alatura" razboiului impotriva cash-ului.

Daca bancile americane, lupta la baioneta impotriva cash-ului de pe piata, este evident ca stiu de ce o fac si au avantaj in acest sens, un mare avantaj. Dar daca noi am cere sa se elimine dobinda sau sa devina atit cit este necesar pentru plata cheltuielilor acestor banci si un profit minor, ce s-ar intimpla? Am putea-o face? Pai, nu, pentru ca bancherii nu sint alesi prin vot, dar ei se aleg pentru a conduce economiile si destinul nostrum, al tuturor, iar in plus, ei sint invizibili... Daca am cere ca aceste banci, care lupta impotriva cash-ului, sa nu mai investeasca bani in mecanisme speculative pe piata financiara, pentru ca sint banii depusi de noi si nu dorim acest lucru, credeti ca ar interesa pe cineva? Ele au trecut prin “grija” guvernelor capitaliste, de la “bail out” la “bail in” si ne pot confisca economiile oricind doresc, daca nu le functioneaza “jocul”.

Pai, atunci cum vine treaba, ei impun eliminarea cash-ului si noi ne supunem controlului lor total, de la spatiul de locuit pina la magazinul de alimente... Dar, unde este respectul lor pentru acceptarea noastra tacita de a nu a mai avea cash? Oricum nu avem ce face, pentru ca ei il pun pe piata si tot ei il scot de pe piata.
In avantajul nostru? Fara discutie NU, pentru ca de-a lungul anilor de capitalism, au facut-o de nenumarate ori, insa omul de rind a fost din ce in ce mai sarac si supus presiunilor financiare...
Razboiul impotriva cash-ului incepe sa ia alte dimensiuni, bancile americane demarind asaltul asupra banilor lichizi.
Cu numai o saptamina in urma, Willem Buiter si Ken Rogoff, au inceput o campanie "academica" impotriva cash-ului si folosirii lui, lucru deja implementat in parte in Louisiana, inca din 2011.


Dar in spatele lor sint "aliati" puternici, ca marea banca americana J.P Morgan Chase, cea mai mare banca din SUA in acest moment, care a validat politica de restrictionare a cash-ului pe piete selectate de ei, ca sa intelegem ca ei controleaza tot ce misca si unde misca. Au luat masuri restrictive majore impotriva platilor prin cash a  credit cardurilor, a  ratelor scadente la casele cumparate sau la imprumuturile pentru achizitionarea de autovehicule, iar in acelasi timp, nu permit stocarea banilor lichizi sau a mondelor de valoare in cutiile personale din banci.
http://www.rawstory.com/2011/10/louisiana-bans-using-cash-to-buy-second-hand-goods/
Bloomberg, arata cum cei doi “profesori” isi apara aceasta afirmatie si o sustin cu tarie, de a elimina cash-ul. De ce si  ce acum? Pentru ca aceste banci tiparesc cash, care nu ajunge niciodata la omul de rind, insa este din ce in ce mai greu sa tipareasca datorita unei potentiale inflatii pe care nu ar putea sa o mai controleze, dar pot sa impuna aceste reguli pentru a scoate bruma de cash de la populatie si a avea mai mare control asupra oamenilor, stiind in acest fel ce masuri sa ia ca sa ii tina in saracie.
Pe de alta parte, marile corporatii nu platesc taxe si eludeaza taxele in cea mai mare parte, iar in situatia "fara cash", veniturile vor iesii mai repede la suprafata si acelasi amarit va trebui sa suporte taxele...
http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-04-10/citi-economist-says-it-might-be-time-to-abolish-cash
Aceste banci si guvernele capitaliste, au acum o politica total distructiva, ele nedorind sa extinda "placinta" economica ci gindindu-se cum sa o taie in felii dorite si necesare, dar "placinta" raminind la fel...
Cind conditiile economice se inrautatesc, bancile reactioneaza reducind dobinzile in scopul declarat de ei de a stimula economia.. Dar in situatia existenta acum, in lumea capitalista, aceste banci nu mai pot reduce dobinda, nu mai au din ce sa o faca, pentru ca au adus dobinda la zero... si acum se umbla la cash in ecomomie.
Cum ar mai putea capitalistii jongla bondurile, in cazul in care bancile ar oferii o dobinda extrem de mica mult mai mica decit cistigul prin achizitionarea de bonduri? Sub nici o forma. De aceea, multe banci din Europa, in general, au inceput sa aplice dobinzi negative, la cumparare si chiar la depozite, pentru a descuraja economiile populatiei si firmelor mici si medii.
De ce sa mai pastram bani in depozit la banca la o dobinda negativa, care ar rduce semnificativ valoarea banilor depusi in timp, adaugind si inflatia mascata si galopanta, din moment ce putem detine cash acasa, care nu are cum sa fie redus? Deci, cash-ul ar ajuta omul de rind pentru a evita o dobinda negativa "primita" de la banca.... Dar sa vedem cum acesti filozofi ai economiei capitaliste vad rezolvarea crizei actuale prin interzicerea cash-ului. Punctele lor forte ar fi: abolirea monedei de pe piata, taxarea monedei in proprietate, indepartarea ratei fixe de schimb dintre moneda si rezervele sau depozitele bancii.
https://mises.org/blog/chase-joins-war-cash
Razboiul impotriva cash-ului, era de obicei, in capitalism, un atac al guvernului si organizatiilor internationale impotriva traficantilor sau celor ce stocheaza cash.
JP Morgan Chase, a mers atit de departe, incit, pe 1 Aprilie 2015, a trimis detinatorilor de cutii bancare in cadrul bancii, un mesaj sub titulatura "Update Safe Deposit Box Lease Agreement", in care notifica clientii banci care au asemenea cutii de valori in banca: " Prin prezenta notificare, luati la cunostiinta si sinteti de acord sa nu stocati cash sau monede de valoare, altele decit cele permise de banca." Nu se spune nimic de aur sau argint, deci aceste valori nu prezinta inters pentru managerii lui Chase, ci doar cash-ul este important..
Guvernele capitaliste, au acreditat ideea ca numai criminalii pastreaza cash in casa sau in depozite, ceea ce ne duce la ideea ca numai in sistemele represive se intimpla asa ceva, dar acum, cel mai represiv guvern este cel capitalist, care ii este frica ca omul de rind sa nu fure dupa metodele aplicate de banci... Dar cash-ul din paradisurile financiare, cum il vedem si cine il interzice in circulatie? Pai, nu vorbim de transparenta, in sistemul capitalist? Unde o putem gasii, caci eu nu am intilnit-o pina acum nicaieri….?
Interzicerea cash-ului, duce si la o munca mai usoara pentru planificatorii economiilor capitaliste si aplicarea unor politici mult mai restrictive in anumite domenii, chiar daca nu sint pe placul populatiei.
Pe de alta parte, noi admitem ca tiparirea iresponsabila de bani de catre Rezervele Federale si alte banci centrale capitalista, au facut destul rau tuturor popoarelor lumii, dar aceste metode prohibitive legate de cash au mers mult prea departe si arata disperarea acestor banci. Banii cash trebuie sa aiba o circulatie si uneori sa duca la marirea circulatie monetare pe anumite tronsoane ale economiei si chiar eficientizarea lor, dar bancherii evrei capitalisti nu au nevoie de o viteza mai mare in micile si mediile afacferi ci de un control al nostru mult mai evident si cu implicatii...

CIA Profecy avertizează:

 SUA nu mai au bani. Urmează o prăbusire de 100 de trilioane.

La putin timp după atacurile de la 11 Septembrie, CIA a lansat Proiectul Profecy. Scopul lui a fost de a detecta amenințări la adresa Statelor Unite din partea teroriștilor, a țărilor ostile și a martorilor care urmăresc econonomia americană.

La 7 august 2006 sistemele Profecy au primit semnale în privința unui iminent atac terorist. Trei zile mai târziu la Londra, un plan de aruncare în aer a 10 aeronave de pasageri au fost stopate, iar 24 de extremiști pakistanezi au fost arestați.

În 2007, Profecy a prevăzut o prăbușire rapidă a pieței imobiliare din SUA, precum și a burselor americane. Oficiali ai comunității de informații americane au avertizat Trezoreria, care a ignorat avertismentele. Ce a urmat, a fost cea mai gravă criză economică de la Marea Depresiune.

Din nefericire, arhitectul proiectului CIA Profecy Jim Rickards avertizează acum publicul că America este pe cale să sufere o prăbuşire în valoare de 100 trilioane de dolari. Intr-un interviu, el dezvăluie de ce acest scenariu este inevitabil.

„La început, CIA nu a avut experţi pe piaţa de capital, iar perspectiva globalizării, această piaţă a devenit parte a bătăliei. În aceste condiţii, CIA a recrutat mai multe persoane, inclusiv pe mine, pentru a aduce expertiza de pe Wall Street la Agenţie. În ceea ce priveşte Proiectul Profecy, folosind semnalele preţurilor pentru a analiza acţiunile participanţilor din piaţă, dacă acestea sunt de natură teroristă sau sunt mişcări strategice ale Statelor Unite, le aduci in lumină, aduni informaţia, destructurezi complotul şi astfel salvezi vieţi”, spune Jim Rickards.

Expertul CIA sprijină acum Pentagonul şi Agenţia să se pregătească pentru posibile ameninţări în domeniul financiar. Pentru că în zilele noastre există o teamă teribilă faţă de ceea ce Jim Rickards a numit „un Pearl Harbour financiar”.

„Există acum mai multe ameninţări pentru guvernul Statelor Unite. US Treasury şi Fed au grijă de dolar, Pentagonul şi Comunitatea de Informaţii au grijă de ameninţări. Dar ce se întâmplă când chiar dolarul este ameninţarea? Din 2008, Fed a introdus pe piaţă 3,1 trilioane de dolari. Avem datorii de 17,5 trilioane de dolari. Avem 127 de trilioane de dolari pasive nefinanţate. Comunitatea de informaţii se teme acum ca datoria distruge creşterea economică.  La sfârşitul boom-ului de după cel de-al Doilea Război mondial, din anii 50-60, fiecare dolar datorie a produs 2,41 dolari în creștere economică. În anii 70 până la începutul anilor 80, un dolar a produs mult mai puțin, avem o cădere până la 0,41 dolari. În prezent, un dolar produce 0,03 dolari. În curând va fi negativ. Acesta este semnalul potrivit căruia sistemul complex este pe cale să se prăbușească.”

Rickards a avertizat că SUA nu mai are bani şi este pe cale să se prăbuşească într-o Mare Depresiune care va dura 25 de ani, iar piaţa acţiunilor poate cădea cu până la 70%.

„Când am folosit expresia „o depresiune care va dura 25 de ani suna extrem, dar din punct de vedere istoric nu este. SUA este în Depresiune astăzi. Aparent, nu sunt probleme, dar la o privire mai atentă vedem de ce se teme comunitatea de informaţii: rata şomajului în America este acum de 23%. Eram într-o întâlnire la Trezorerie şi am spus că Treasury şi Fed (Sistemul Federal de Rezerve al SUA n.n.) sunt cele mai mari ameninţări la adresa securităţii naţionale, nu Al-Qaeda sau alte pericole, ci chiar aici, în această clădire, acest grup de oameni.. Voi distrugeţi dolarul şi este o chestiune de timp până când se va prăbuşi. Am vorbit şi în faţa Senatului despre acest lucru. Am avertizat Senatul. Fed nu ştie ce face. Fed poate să tipărească oricâţi bani, nu are nici o importanţă, Fed se străduieşte din răsputeri să salveze situaţia.

Poţi să ai câţi bani vrei, dar dacă omul nu se împrumută, nu cumpără nimic, economia se prăbuşeşte, chiar daca sunt bani. Iată de ce se teme comunitatea de informaţii: velocitatea prăbuşirii banilor este imposibil de oprit. Există multe similitudini între ceea ce se întâmplă acum şi ceea ce s-a petrecut în anii premergători Marii Depresiuni din 1929”, spune Jim Rickards.

Expertul CIA spune că specialiştii urmăresc şi alţi indici şi indicatori, cum ar fi Indicele „mizeriei”. În acest caz iei rata şomajului, iei rata inflaţiei, le pui alaturi şi rezultă ceea ce îngrijorează comunitatea de informații și anume faptul că indicele mizeriei poate duce la un instabilitate socială şi apoi la un colaps social.”

„În prezent Fed e în insolvenţă”, spune analistul american, „iar acest lucru provoacă îngrijorare”. Un guvernator al Fed a şi recunoscut in mod discret această stare de lucruri.

„Ce ştie publicul american? Că sistemul bancar din Statele Unite are datorii de peste 60 de trilioane de dolari. Acum datoria bancară creşte de 30 de ori mai repede decât economia americană. Acest lucru face ca sistenul bancar american să fie în pericol de a face implozie. Este extrem de instabil”, spune Jim Rickards.

Şi piaţa de capital americană este pe buza prăpastiei. Înainte de Marea Depresiune din 1929, capitalizarea pieţei acţiunilor se afla la o cotă de 87% ca procentaj raportat la PIB, iar află acum la o cotă de 203%, după ce înainte de criză se cifra la 183%.

În ceea ce priveşte piaţa titlurilor de Trezorerie, aceasta este pe care să se prăbuşească. Referitor la piaţa derivatelor, colapsul acesteia va duce la o Depresiune globală.

Jim Rickards spune că că întreaga comunitate de informaţii a Statelor Unite priveşte cu atenţie la proprietarii străini ai datoriilor Guvernului american.

„Este foarte important de reţinut că Trezoreria deţine 17 trilioane de dolari în datorii. Problema este cine cumpără: China, Rusia, alte ţări şi faptul că ar putea cumpăra ţări care nu sunt prieteni ai Statelelor Unite. Trebuie să ştiţi că există un serviciu de informaţii în interiorul Trezoreriei şi există chiar şi un „War room”.

O altă amenințare la adresa securităţii Statelor Unite o reprezintă prăbuşirea petrodolarului, adică a petrolului cumpărat sau vândut în moneda americană.

„Petrolul poate să nu fie cotat în dolari, poate fi cotat în euro, yen japonez, franc elveţian, poate fi cotat în multe monede naţionale”, spune expertul CIA.„Dar tot petrolul din lume este cotat în dolari. Jocul la care se expun în prezent Arabia Sadită şi Iranul în calitatea lor de actori regionali în zona Golfului va fi hotărâtor pentru stabilirea şi securitatea petrodolarului”.

Comunitatea de informaţii din Statele Unite este îngrijorată, de asemenea, pentru că piaţa locuinţelor din China este peste 4 ori mai instabilă decât cea care a fost în SUA înainte de criză. Aşa încât, ce se întâmplă când cea de-a doua economie a lumii are probleme de acest gen, există posibilitatea unui colaps generalizat la nivel mondial.

În privinţa presupusului plan al Fondului Monetar Internaţional de a înlocui dolarul, Jim Rickards spune că există un plan vechi de 10 ani de a înlocui dolarul. Potrivit expertului CIA, dolarul a fost deja înlocuit cu o monedă de rezervă.

Omagiu „babei ortodoxe”

Autor: Marius Vasileanu

Am tot auzit în spaţiul public luări în derâdere cu ţintă precisă: acele femei mai în vârstă, existente mai peste tot în bisericile de la noi, femei care „le ştiu pe toate”, îţi dau lecţii despre cele sfinte şi despre cum să te comporţi, te mai şi mustră uneori. Recunosc, eu însumi am scris uneori ori am rostit oarece ironii cu referire la acest fenomen. Până într-o zi, acum patru ani, când, aflat la Anvers (Belgia), am realizat că bisericile de acolo duc lipsă de „babe ortodoxe” – mă refer la aspectele pozitive aduse de prezenţa acestor persoane, adică de ceea ce este mai puţin vizibil.
Pe scurt, la noi bisericile sunt deschise întrucât încă există persoane (pot fi la fel de bine şi bărbaţi) dispuse să stea ore în şir la intrare ori la pangar – beneficiile materiale fiind minore, de cele mai multe ori. În Occident, bunăstarea a transformat acest lucru în incertitudine. Mi s-a întâmplat, spuneam, chiar la Anvers să constat: o splendidă biserică (catolică) era deschisă doar câteva ore şi numai în anumite zile ale săptămânii (în afara duminicii, când se săvârşea o liturghie). De ce, am întrebat? Fiindcă cei care păzesc valorile bisericii vin acolo pe bază de voluntariat şi sunt puţini, mi s-a răspuns.

Un alt aspect l-am realizat de curând, acum câteva zile, participând la o liturghie la celebra mănăstire ortodoxă din Essex (Marea Britanie) – loc de unde provine şi monahul Rafail Noica. Înainte de a începe slujba văd intrând în biserică o bătrânică sprijinindu-se în cârje cu ambele mâini. Se duce încet-încet într-un colţ din spatele bisericii, unde aveam să aflu că este corul. Nu mi-a venit să cred, când a începul slujba, a lăsat cârjele deoparte şi, în picioare, cu o energie nebănuită, bătrânica s-a dovedit a fi chiar dirijorul corului şi persoana care cânta cel mai însufleţit. Să mai spun că majoritate laicilor care participau la liturghia de acolo, alături de călugări şi călugăriţe – Mănăstirea din Essex, fiind până de curând singura mănăstire ortodoxă din Marea Britanie, este mixtă – erau greci şi români.
Am primit o bună lecţie: abia la distanţă de ţară am realizat cât de necesare sunt aceste bătrânici, poate prea voluntare, uneori, poate inadecvate – dar aceste din urmă remarci sunt secundare. Esenţialul este că sacrificiul acestor oameni (care poate avea, desigur, şi explicaţii sociologice, şi antropologice etc) ne ţine încă vii, uniţi. Şi ne salvează tradiţia.
Dacă tradiţiile populare s-au transmis preponderent prin femei, de ce să nu acceptăm că şi atmosfera aceasta care asigură prezervarea tradiţiei Bisericii este, în bună măsură, întreţinută de femeile mai în vârstă de care – cel puţin în România – bisericile ortodoxe sunt arhipline?
…Ce sens poate avea un astfel de text exact în zilele marii sărbători a Învierii Domnului? Pentru că prototipul „babei ortodoxe” sunt femeile mironosiţe, primele care au aflat vestea incredibilă a Învierii lui Iisus. Ori poate că modelul suprem să fie chiar Fecioara Maria? Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov) şi altele, în funcţie de Evanghelia la care facem referire, după ce-l însoţiseră pe Iisus în drumurile Sale, după ce asistaseră, efectiv, pline de durere, la Răstignire, s-au dus la Sf. Mormânt pentru a unge cu ulei trupul Mântuitorului, după tradiţia locului, pentru a-L îmbălsăma. Devotamentul lor total le-a făcut să fie primele din această lume care au aflat din gura îngerului despre Învierea Domnului...
Nu întâmplător, Biserica aduce în prim plan aceste personaje-model, iar a treia duminică de după Paşti este dedicată femeilor mironosiţe – omagiindu-se prin aceasta simplitatea, devotamentul, jertfa mamelor, bunicilor, a femeilor singure dedicate fără rest lui Hristos şi Bisericii, chiar dacă nu sunt călugăriţe.
Dacă inegalabilul Petre Ţuţea considera „baba ortodoxă” mai presus decât un laureat al Nobelului, aceasta ne mută în alt registru. În mod evident, astfel comparaţii nu se fac, fiecare vine în lume cu rostul său şi cercetătorul aspirant la Nobel, şi credinciosul simplu, aspirant la Mântuire. Ţuţea are dreptate însă: şi cercetătorul de geniu, şi credinciosul simplu sunt egali în faţa lui Dumnezeu. Gândurile mele de mai sus abordează o altă poziţionare – mă refer strict la implicaţiile sociale şi bisericeşti ale „babei ortodoxe”. Cert este că se cere o reevaluare a prezenţei „babei ortodoxe” în Biserică, în relaţia spaţiului public cu Biserica.

Dincolo de aspectele hilare ori deplasate – n-are rost să ne prefacem că n-ar exista, o mai fermă implicare educativă a clerului, se impune în astfel de cazuri – o privire sinceră ne va face să descoperim nenumărate „babe ortodoxe” a căror dedicaţie totală către Iisus le transformă în persoane cu viaţă îmbunătăţită. Nu ştiu dacă pentru tinerii de astăzi mai pot fi un model, dar, cu siguranţă, sunt nişte martori ai unor vremi pe cale să apună. Iată de ce „baba ortodoxă” este prima din istorie care a aflat şi, poate, a rostit „Hristos  înviat!”…

Sotul Eugeniei VODA

ADRIAN LUSTIG - EUGENIA VODA

Ca fețele unui joker, viața lui Adrian Lustig are două teritorii extrem de diferite și nu poți să nu te întrebi cum se potrivesc. De zece ani i se joacă trei piese la Teatrul de Comedie, a făcut un film cu Sergiu Nicolaescu și acum mai face unul, a avut un sitcom la Antena 1. Scriitor de succes încă dinainte de ’90, autor de scenarii și teatru după, Lustig e și unul dintre primii milionari români, cu afaceri în imobiliare, importuri, soft. Dar genul de milionar care stă la Cannes în perioada festivalului și vede toate filmele.

Evreitatea. Trei unchi arși la Auschwitz, din prima zi

„La naștere, doctorul Wiesenthal i-a spus așa tatălui meu: «Băiatul ăsta o să se descurce în viață pentru că românii sînt inteligenți și nici evreii nu-s proști». Eu sînt corcitură, varianta necîștigătoare. În Israel, aș fi considerat român ortodox, după mamă. Aici, sînt evreu după tată. Bunicii mei din partea tatălui au murit la Ausch­witz, plus trei frați ai lui tata care au fost arși în prima zi, după triere.“

Prieten din copilărie cu Nicu Ceaușescu

„Fusesem o glorie a facultății de Automatizări. Pentru doctorat, trebuia să am recomandarea Comitetul Oamenilor Muncii. Eu eram în armată cînd se dădea examenul, și celebrul Ion Dincă, ultimul care trebuia să dea aprobarea, mi-a scris pe dosar: «Unchi în Israel». Examenul era luni, iar vineri am aflat că nu eram pe listă. Dar am avut cui să-i dau un telefon. Eram bun prieten cu Nicu Ceaușescu, încă din copilărie. M-am dus la comandantul regimentului, un tip foarte dur, și am cerut să ies la raport. L-am întrebat dacă mă lasă să-i dau un telefon lui Nicu Ceaușescu. Era să cadă pe jos cu scaunul. I-am dat, deci, telefon și i-am zis: «Nicule, ai zis că nu există antisemitism în România». Și el întreabă: «Dar ce s-a întîmplat?» I-am povestit. El a zis: «Lasă-mă să verific, trebuie să fie o greșeală». Și am intrat la doctorat.“

Cum te apuci de scris

„M-am apucat de scris la 26 de ani, în armată. Aveam un prieten cu care făcusem și școala, și facultatea, eram soldați și, tot schimbînd scrisori, i-am zis să scriem fiecare cîte 30 de pagini. Ce am scris eu, am dat lui Cosașu și Fănuș Neagu, care mi-au zis să încerc să scriu un roman. Așa a apărut Romanță cu stagiari, cu mare succes în epocă, 24.000 de exemplare care s-au vîndut aproape instantaneu. Pe coperta a patra mi-au scris scurte tablete Fănuș Neagu și Radu Cosașu. Următorul roman, Un loc pe roate, mi l-a respins cenzura. Era septembrie, mă scoteau din plan de la Editura Eminescu. Directorul adjunct, Anghelescu, mi-a zis: «Tovarășu’ Lustig, mai aveți ceva scris pe acasă?» Am zis «Da, am ceva scris, dar nu e bătut la mașină». «Asta înseamnă că într-o săptămînă poți să mi-l aduci?» «Da.» Și am scris Legea timidității universale într-o săptămînă, 130 de pagini. Lucram 12 ore ca șef de laborator la Institutul de Calcul, mă întorceam și scriam acasă noaptea.“

Afacerile. Momentul ’90

„Patriciu a avut firma numărul 1, Ulmeanu, șeful Fiscului, a avut numărul 2, eu am fost numărul 35. În ziua cînd s-a dat decretul că se pot face întreprinderi particulare, era 1 aprilie 1990, am vrut să fiu corect și m-am dus să îmi dau demisia. Directorul Institutului de Calcul mi-a zis: «Măi, vezi întîi dacă merge firma; și mai stai o lună, în care îți mai dăm un salariu». «Măi», îi zic, «dacă nu merge, iau primul avion spre America, unde mă angajez cu 5.000 de dolari». Eram unul dintre cei mai buni cinci softiști din România. I-am zis: «Semnează-mi demisia, că îți garantez că nici tu nu stai mai mult de o lună». Iar pe 1 mai și-a dat și el demisia și a fost numit country-manager pentru IBM. De ce m-am apucat de afaceri? Primul imbold este: ce, eu sînt mai prost ca alții? Făcusem niște programe pentru Armată, pentru Ministerul Agriculturii și industria încălțămintei. Au vrut să mi-l cumpere în Lituania. Am p­lecat acolo și fix cînd trebuia să ni-l plătească, cu 18.000 de dolari, trupele Omon au ocupat Banca Națională. Am fost al doilea care a luat credit de la BCR, cam 1.000.000 de lei. Eu am pus garanție mașina mea, a tatălui, a fratelui meu și casa. Nu pot să uit cum directoarea s-a uitat la mine și a zis: «Dar nu vă e frică să rămîneți fără casă?» Nu prea am dormit bine din cauza asta. Le‑am dat împrumutul după două săptămîni.“

Cum se plăteau sau nu impozitele în anii ’90

„La sfîrșitul primului an, avusesem un profit extraordinar, dar începuseră să apară legile și puteai acum să faci și sereleuri, iar primele tipuri de firmă au fost lăsate să moară. Eu, corect, m-am dus să plătesc taxele. Directorul Fiscului, Subțirelu – avea vreo 140 de kile –, a chemat un inspector și a zis: «Uite un domn care vrea să plătească impozitul. Ia calculează». A calculat: aveam de plătit 400.000 de lei impozit. I s-a făcut rău. «Cum, domnule, vreți să plătiți 400.000? Mai bine cumpărați patru apartamente și lăsați firma să moară!» Îi venea să plîngă. S-a dus pe ușă, s-a mai întors o dată și a întrebat: «Chiar vreți să plătiți?!» După aia, fraier să fii și să nu poți face o afacere. Am intrat în imobiliare și mi-a mers foarte bine. Apoi am făcut tot ce se putea face.“

Afacerea „Zahărul“

„În ’93, România nu a mai importat zahăr. Toată lumea știa că dacă aduci un vapor faci un profit de 800.000 de dolari. M-am dus la președintele Bankcoop și am cerut un credit. El mi-a zis: «Adrian, ai grijă! În august vor veni 13 vapoare în port cu zahăr». Eu cu un partener am zis hai să aducem cu trenul, în iulie, chiar dacă costa mai mult cu 40 de dolari pe tonă. Ăia din Austria trimiteau zahărul doar cînd le soseau banii în cont. Venea trenul, mergeam la licitație, încasam, iarăși trimiteam bani. Nu am avut bani, că altfel cîștigam mult mai mult. Coca-Cola ar fi pierdut 120.000 de dolari pe zi dacă nu aveau zahăr și mi-au luat întreaga cantitate. Cînd mi-a venit ultimul vagon în Gara Basarab, au început să sosească vapoarele, și în afară de Cataramă, care s-a salvat pentru că avea relații, toți ceilalți au pierdut. Pe urmă, cu zahărul am și pierdut. Am avut un contract cu Coca-Cola pe trei vapoare, a fost un an ploios și nu s-a vîndut, ei au vrut să diminueze. Eu cumpărasem la bursă, care a căzut groaznic și am pierdut. Pot să spun cum am evitat o pierdere colosală. Am adus lapte praf din Olanda. Se cîștiga foarte bine, pentru că vacile noastre începeau să aibă lactația în mai. În anul ăla au avut lactația mai devreme. Pe vremea aia, însă, se mai vindea lapte la sticle, în București, mai exista întreprinderea asta. Cînd nu era lapte proaspăt, făceau din lapte praf. Am vorbit cu ei și i-am întrebat la ce preț mi-l luau pe tot. Mi-au zis: «Trebuie să ni-l dați la un preț mai mic decît îl luăm de la Rarăul». Și l-am dat pe tot, altfel pierdeam 100.000 de dolari. Milionul de dolari l-am făcut în ’93. Față de alții, eu am cîștigat cu acte.“

Cannes, Poker și Sergiu Nicolaescu

În ziua interviului, Lustig se întîlnea și cu Nicolaescu, cu care face filmul Ultimul corupt din România. L-am întrebat cum a debutat relația lor. „Nicolaescu a venit la Poker și m-a întrebat dacă aș fi de acord să facem un film după piesă. Eu am zis: «De ce nu?» Filmul a făcut 25.000 de spectatori.“ Tot așa s-a pomenit și cu o ofertă de la Dan Voiculescu. „Dan Voiculescu a fost la o piesă de a mea la Comedie, i-a plăcut și apoi mi-a zis: «Nu vreți să ne faceți un sitcom?» Și au făcut contractul cu mine fără să fi scris un rînd.“

Turul în jurul lumii

Ca milionar, există și mici plăceri ale vieții. Soția lui, Eugenia Vodă, stăpîna interviurilor de la TVR, i-a făcut cadou un tur al lumii cu celebrul vas Queen Mary 2. „Mi-a fost ceva suspect cu o săptămînă înainte, cînd mi-a adus un costum negru să îl probez și am întrebat: «Ce e cu ăsta?» Fiind vas britanic, din cele 101 de nopți au fost 36 de seri formale, în care erai obligat să ai frac, sau costum negru și cravată, 23 semiformale, cînd puteai să ai haina de la costum de altă culoare, și 44 de zile în care era casual, adică tot cu costum, dar puteai să nu ai cravată. În total, erau 2.000 de pasageri, cu 1.500 echipaj. Turul lumii l-am făcut doar 800, pentru că unii făceau doar un segment de călătorie. Am vizitat 36 de țări.“

Eșecul Doamna Ghica Plaza

„Mi-am rupt și eu gîtul în imobiliare. Se ajunsese și la noi la niște chestii aberante. Nu știu cum n-am mirosit că va crăpa bula imobiliară. Era evident că oamenilor nu le putea crește salariul în ritmul în care creșteau prețurile. La Doamna Ghica, dacă făceam apartamente mici, le vindeam mult mai repede. Măcar noi am scăpat cu onoarea nepierdută, în sensul că s-a terminat proiectul și lumea care a plătit locuiește, dar am pierdut bani. Mergea foarte bine, dar în clipa în care a căzut piața, nu aveai cum să nu pierzi. Făcusem blocuri splendide pe strada Banu Antonache – unul e cumpărat de președintele Băncii Românești, unul de directorul Leo Burnett, unul de Ciușcă de la ARBOmedia. Aici m-am băgat aiurea, m-a luat apa.“ (Alexandru Vărzaru)

Bottom of Form

Cu bani la tescherea si haz nebun, Adrian Lustig, un om normal adica, scoate inca o carte dambla: “Funeralii fericite” la Humanitas.
Hai sa ne hohotim impreuna!

Cind ai dat lovitura?
In 1992: eu am adus zahar scump, cu trenul, de la Viena, ceilalti importatori au adus zahar ieftin, cu vapoarele, de peste mari si tari. In august, cind eu imi vindusem tot zaharul, in portul Constanta au ancorat 13 vapoare cu zahar. Toti au dat faliment.

Cind ai fost prost ultima oara?
Saptamina trecuta: iar am avut incredere in cineva.

Ce e in capul tau?
Tot ce n-am uitat inca. (am fost mereu premiant, asa ca mi-au ramas destule)

De ce esti asa cum esti?
Asa m-a facut mama si m-a retusat viata.

Cum ai vrea sa fii?
Nesimtit. Dar nu reusesc.

Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Eu am o problema de identitate: sunt corcitura, evreu cu romanca, varianta necistigatoare – in Romania sunt considerat evreu (dupa tata), in Israel as fi considerat roman (dupa mama). Totusi, lumea ma considera baiat bun. In afara celor care sunt de alta parere.

Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
M-am nascut intr-o familie de ziaristi. De la mama am luat talentul, de la tata inclinatia spre matematica si ambitia. Am fost mereu primul, cu o nefericita exceptie cind am fost al doilea. M-am casatorit cu cine trebuia – cu Eugenia Voda – si am adunat suficienti bani cit sa fiu considerat bogat printre intelectuali si intelectual printre bogati. Am un pitic care imi dicteaza dialogurile la ureche.

Spune un rind despre politica.
Politica e o curva care se plimba prin jungla protejata de legi facute de ea insasi.

Rezumati opera. In doua rinduri.
Am scris cu un singur scop: sa-i fac pe cititori sau pe spectatori sa se simta bine si sa le para rau ca s-a terminat. N-am sa ramin in istoria literara (ca n-am fost pe la cenacluri) dar am sa ramin in biblioteci, in repertoriile teatrelor si in videoteci. Dixit!

Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?
Lumea din jur e jalnica si vesela. Romania e inca vioaie si noi sintem inca vii. Siguranta imi da convingerea ca sint mai destept ca altii.

De ce traiesti?
Pentru ca, orice s-ar zice, viata e frumoasa. Daca stii cum s-o agati.

De ce nu te sinucizi?
De doua ori a fost cit p’aci, da’ stii cum: cit p’aci. M-a salvat gindul ca n-o sa pot participa la propriile-mi funeralii si n-o sa pot auzi comentariile. Nu se facea…

Ce carti, dintre cartile mari vorbesc, nu vei citi vreodata?
Cele scrise de Kant, Nietzsche si compania: nu sunt destul de profund ca sa-i inteleg. Prefer sa iau viata asa cum e, pe intelesul profanilor.

Care-i cartea ta de suflet, cu care nu prea-ti vine sa te lauzi?
„Spuma zilelor” de Boris Vian.

Crezi in extraterestri?
Nu. Nici ei nu cred in mine.

Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?
Magia si vrajile au un gust bun pentru mine: te poti distra pe seama lor – dovada ultimul meu roman: Funeralii fericite! Mi-a ghicit o tiganca in palma, dar n-a meritat banii. Mai bine-mi ghiceam singur: cel putin la trecut – sunt infailibil.

Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?
In niciun caz: se urasc prea mult intre ele.

Cum arata viitorul tau. Dar al lumii?
Viitorul meu arata in functie de cum ma trezesc de dimineata. In dimineata in care nu ma voi trezi, va arata rau. Viitorul lumii depinde de cum se trezeste Putin de dimineata.

Supranaturalul te bintuie? De ce?
Nu, pentru ca nu cred in el.

Incalzirea globala a existat pentru tine? Cum?
N-a existat: am crezut ca s-a incalzit de la montarea termopanelor.

Ti-e frica de Criza? Cum te adaptezi?
Mi-a fost frica si m-am adaptat mai prost decit era normal pentru un om informat. Dar lacomia se pedepseste intotdeauna.

Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?
Inseamna sa ma indoiesc in fiecare moment. Dumnezeu e o idee formidabila de care au profitat prea multi.

Necesitatea unei noi gindiri politice nediscriminatorie

Vestul spune ca Syriza este un partid radical de stanga. Se pare ca Germania & Co, duc o politica economica radicala, iar in capitalism, economicul genereaza politicul? Cine este radical si de ce? .

In orice articol intilnim despre Grecia si politica statului elen, apare in fata sau dupa cuvintul Syriza, grupul de cuvinte, “partid radical de stinga...”. Dar am vazut cu totii ce a facut un partid sau chiar mai multe, in Grecia, pe care vestul le numea moderate sau socialiste si acestui vest ii conveneau pentru ca ducea tara in prapastia economica, insa in dreptul acestor partide, dragii germani, francezi, italieni, spanioli si altii, nu spuneau ca sint moderate sau de dreapta.
In multe publicatii vestice, citesc in dreptul Syriza si cuvintul "extremist" si ma gindesc ca austeritatea dorita si impusa de vest, este parte a extremismului si lipsei de solutii. Si atunci, cum ar trebui sa raspunda un popor fata de vatafii UE, care impun extremismul economic prin cuvintul de acum standard, austeritate?
Ceea ce Syriza a facut, este ca a aruncat in afara jocului visatorii si a aratat exact ce inseamna UE si zona euro, unui popor care mai credea in rezolvarea problemei prin intermediul iesirilor in strada, fara sa vada ca totul este un scenariu bine pus la punct de Germania & Co.
Fara discutie ca Tsipras si Varoufakis stiu foarte bine ca Grecia va parasii in prima faza zona euro, dupa care va parasii UE, cel mai probabil alaturi de un grup mai mari de tari.
Syriza insista ca are nevoie de un mandat oferit de popor pentru orice decizie majora va lua, pentru ca in final, poporul va fi afectat, pozitiv sau negativ, functie de deciziile luate, iar in luarea deciziilor, trebuie luata in calcul reactia celor de la Bruxelles in relatia cu Grecia, iar reactia am vazut-o atunci cind intersele unui grup de "investitori" au fost afectate...
Cu cit Syriza prelungeste negocierile, cu atit mai evidenta este lipsa de dorinta de rezolvare in termeni economici reali de catre UE. Tsipras va prelungii starea actuala, pina la intilnirea cu Presedintele Putin de la Moscova, de peste zece zile, pentru a crea premisele unei rezolvari economice prin sprijinul Rusiei si a crea imaginea de saturatie  grecilor, fata de mofturile celor de Bruxelles.
Este adevarat ca acest joc este unul riscant, dar Tsipras stie ca odata plecat de la cirma economiei Greciei, oricine ar veni si care trebuie sa satisfaca cerintele vestului, nu va putea duce tara decit la prapastie, iar revenirea lui, sub o forma mai categorica si dura fata de vest, va fi o certitudine.
Tsipras trebuie sa explice poporului ca mandatul cu care a fost investit, pentru a schimba masurile de austeritate, poate fi unul nul, daca el accepta masurile de austeritate, un mandat politic inutil si tara poate ingenunchea la picioarele unui occident care nu o va mai ridica niciodata, asa cum se intimpla acum in Romania.
El trebuie sa explice poporului elen, ca liderii zonei euro refuza permanent sa recunoasca valorile democrate ale unui stat membru al gruparii economice, votind la Bruxelles schimbarea politiciilor comerciale, dupa cum dicteaza interesele tarilor ce conduc Uniunea, in acest fel, aceste tari dezoltate ale Uniunii, spunind poporului grec, ca el nu conteaza si ca voteaza doar ca un fals exercitiu democratic...
Ceea ce pare pentru mine bizar, este ca nu toti din cercul lui Tsipras, inteleg situatia si cum ar trebui sa explice poporului si evident, in final, cum ar trebui sa creioneze directiile de refacere a economiei.
Partidul lui Tsipras trebuie sa inteleaga de ce sint necesare pendulari in contactele politice cu UE sau cu Rusia si mai ales sa inteleaga natura fortelor care sint insumate impotriva acestui guvern. Altfel analiza si sinteza si in final decizia vor fi eronate.
Sint foarte putini care mai vad raminerea Greciei in zona euro si in UE. Tsipras a sintetitzat bine in ultimul interviu, spunind ca "UE, prin liderii ei, tin in continuare mina pe fringhia care este infasurata in jurul gitului grecilor, ceea ce nu poate fi solutia sub nici o forma."
Problema este ca, dupa cum foarte bine vedem, in acest moment, sint foarte putine interviuri cu liderii greci si de obicei, presa evreiasca, finantata in mare parte de "investitorii" care au distrus Grecia si care doresc banii inapoi, lasa loc interpretarilor si se asteapta momentul pentru a le pune in pagina, atunci cind situatia nu va mai putea continua si pentru crearea unei imagini defavorabile Greciei.
Tsipras nu poate si nu doreste sa fie vazut in multime, ca un lider care nu a facut nimic pentru a pastra tara in zona euro, deasemenea, dar greci asteapta terminarea procesului de austeritate si crearea unei noi idei de familie europeana.
Problema care apare intre Grecia, liderii actuali, si UE, este ca acesti lideri occidentali ai tarilor dezvoltate, nu au dorit nicodata Syriza la conducerea Greciei, inca dinainte de alegeri, ceea ce a creat o ractie atit a votantilor cit si a conducatorilor partidului, fata de ideologia politica si economica a UE.
Totusi nu trebuie uitat ca intreg globul foloeste un cuvint ce isi are radacina in limba greaca si pe care il doresc toate popoarele sa existe, insa din pacate capitalismul nu il poate oferii si anume, "demos kratos" sau mai pe intelesul nostrum, Democratie... Este puterea de a decide in miinile poporului grec? Se pare ca inca nu este...

De ce nu o faceau? Mergea Grecia pe un drum economic favorabil? Se pare ca nu, dar le conveneau aceste grupari politice. Le convenea chiar socialismul grec, dar generat de ei si pus ca “piata” politica pentru a fi facut de ris, denigrat. Era un socialism de tip occidental, un circ asa cum se intimpla si in Franta si multe alte tari unde dreapta conduce autoritar si are nevoie de un tap ispasitor din timp in timp.
Cum ar trebui sa raspunda liderii unui stat caruia i se impune sa reduca pensiile batrinilor, care sint oricum simbolice? Cum ar trebui sa raspunda un stat din UE, ai carui ingineri pleaca in pribegie din tara lor si spala toaletele in Suedia, pentru a supravietuii, alungati de extremismul economic generat de starea de austeritate impusa de liderii vestici ai UE si gasita, tot de ei, ca singura solutie?


Syriza a aratat intregii zone euro si UE, ce atitudine ar putea avea liderii tarilor dezvoltate fata de tarile UE de la periferie, intr-o sitiatie dificila, ce planuri le-ar putea impune, ce perspective economice ar putea avea... Deci Syriza este un partid de mare deranj pentru liderii de la Strasburg si Bruxelles, pentru ca a scos prea devreme in evidenta o stare de lucruri si un sistem finanicar si economic, total nefunctional pentru tarile de la periferia UE si chiar o parte a celor din zona euro.
Ceea ce deranjeaza cel mai mult tarile dezvoltate ale zonei euro si UE, este faptul ca Syriza doreste sa ia masuri de politica externa in mod democratic, prin referendum, iar intirzierea deciziilor de la Bruxelles si Strasburg, nu fac decit sa schimbe procentele defavorabil celor de la condicerea UE si zonei euro, lasindu-i fara sansa de a mai putea insela in continuare un popor.
Tsipras trebuie, in opinia mea, sa solicite parlamentului elen, organizarea unui referendum, care sa solutioneze in mod democratic problema relatiei cu zona euro si UE.