Există şi mize secrete ale regionalizării României?

 

 

Scenarii şi perspective geopolitice

Există şi mize secrete ale regionalizării României?

Partea I: România cu Moldova de la Nistru la Siret, dar fără Transilvania, ori Valahia… şi fără una şi fără alta

În 1980, la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Madrid, o delegaţie a imigraţiei maghiare s-a prezentat cu documente prin care revendica independenţa Transilvaniei, în numele unui pretins partid socialist transilvănean în exil. Nu putine delegaţii prezente la Conferinţă au luat problema Transilvaniei în serios.

Anual, după „momentul Madrid”, în Congresul SUA apărea câte o rezoluţie în susţinerea ideii că, în România, indiferent de regim, indiferent dacă a fost republică sau monarhie, ungurii au fost întotdeauna persecutaţi şi supuşi deznaţionalizării. Acelaşi text, an de an, era repus pe tapet, dar semnat şi iniţiat mereu de „alţii”.

În 22 decembrie 1989 la Timişoara, printre numeroasele revendicări care au animat evenimentele străzii, a trecut ca neobservată scandarea “Vrem unirea cu Ungaria!”.

În ianuarie 1990, în prima redactare a draftului “Proclamaţiei de la Timişoara”, a apărut strecurată ideea întregirii şi autonomizării Banatului de România.

În martie 1990, cu câteva zile înainte de criza interetnică de la Târgu Mureş, corespondenţi ai presei occidentale, în tema cu cele ce aveau să urmeze [de unde?, de la cine?, cum?], erau prezenţi la faţa locului, ca parte a planificării operaţionale a conflictului.

La 21 mai 1990, săptămânalul francez “Le Point” reonstituie, în liniile sale generale, ceea ce numeşte “complotul bicefal sovietio-maghiar” de la Timişoara.

În acelaşi an, geograful şef al Departamentului de Stat a dat publicităţii estimarea tendinţelor de multiplicare a entităţilor statale până la jumătatea viitorului secol, în care se afirma ca în anul 2050 vor exista peste 300 de state.

La 21 octombrie 1991, au fost remise agenţiilor de presă [From The Desk of Dan Andersen P.O. Box 1971, Los Angeles CA 90078] “Declaraţia de Independenţă a Republicii Transilvania”, cu capitala la Cluj, şi decupajul viitorului nou stat din harta României. Presa din România, care a observat declaraţia, a tratat gestul ca inepţie a unui excentric, Dan Andersen-Voda, care semnase documentul în calitate de “Preşedinte interimar în exil al Republicii Transilvania”.

Urmează apoi publicarea unei ample lucrări de anticipaţie “Future Wars” [“Războaiele viitoare”], în care autorul, Trevor Nevitt Dupuy (Mai 3, 1916 – Junie 5, 1995, colonel U.S. Army în retragere, considerat un geniu militar), detalia şi scenariul războiului pentru Transilvania.

Desigur, în astfel de simulări încap şi multe fantezii… Şi, totuşi, iată că nu mai demult decât în zilele din urmă, un studiu publicat la Belgrad sugerează că (...) Ungaria s-ar putea extinde cu Transilvania românească şi partea de nord a Banatului din Serbia.

În compensaţie pentru teritoriul pierdut în favoarea Ungariei, România ar putea obţine reîntregirea Moldovei, dar fără Transnistria şi judeţele date de Stalin Ucrainei.

Aproape concomitent, de la Budapesta, dintr-o sursă “gri” ni se dă de ştire: "Chiar şi CIA consideră necesară abrogarea dictaturii teroriste de la Trianon". În susţinerea aserţiunii se dă ca argument că CIA, GRU şi un Institut de Cercetare au întocmit o hartă a Europei în anul 2035, potrivit căreia Ungaria va alipi o parte a Transilvaniei şi Voivodina. În comentariul la hartă se spune că “(…) vor aparţine din nou Ungariei teritoriile din România, unde românii sunt în majoritate, în schimb Tinutul Secuiesc rămâne parte a României. (…) România se poate consola cu Republica Moldova".

O necesară paranteză. Entuziasmul inţial al unioniştilor de la Chişinău a fost bine temperat de la Budapesta, Mircea Snegur fiind convins să nu se grăbească, deoarece viitorul statului unitar român este sub semnul unei dezmembrări, context în care se vor desface şi reface ţinuturile istorice pe criteriile regionalizărilor transfrontaliere şi a cedărilor de suveranitate.

Concomitent cu deteriorarea relaţiilor “româno - române” dintre Bucureşti şi Chişinău, a fost repusă pe tapet şi revigorata doctrină academicianului A. Lazarev, privind “poporaţia moldovenească trăitoare în cadrul Rusiei”, dinainte de octombrie 1917, ca “naţiune burgheză de sine stătătoare”.

Iată ce afirma A. Lazarev în 1984: “În urma intervenţioniştilor străini în Moldova şi cotropirii forţate a Basarabiei sovietice de către România regală, naţiunea burgheză moldovenească (…) a fost fărâmiţată şi marea ei majoritate se trezi în condiţiile unei crunte asupriri sociale şi naţionale străine; cealaltă parte, cea mică a naţiunii, din raioanele de pe malul stâng al Nistrului se află sub asuprirea intervenţioniştilor germane-austrieci şi albgardiştilor”. “(…) După februarie 1920, pe malul stâng al Nistrului a continuat procesul de formare a naţiunii socialiste moldoveneşti”. Ulterior, afirmă A. Lazarev, “procesul de constituire a poporului moldovenesc într-o nouă comunitate etnico-sociala, naţiunea socialistă, s-a încheiat în prima jumătate a anilor 1950“.

Dar iată şi ce spune “Vocea Rusiei” azi, la aproape trei decenii după A. Lazarev: „României i se pregătește un nou dictat de la Viena". Unui oarecare Andrei Safonov, "obscur analist transnistrean", i-a venit, aşa din senin, ideea să lanseze în spaţiul comunicării publice concluzia ameninţătoare: "A venit momentul ca România să dispară de pe harta lumii!".

"Vocea Rusiei" arată că Andrei Safonov, în opinia căruia distrugerea României ar fi o cauză nobilă, “nu reprezintă nici măcar tangenţial vreo forţă politică importantă din Transnistria, Ucraina sau Rusia, dar problema atinsă este reală și are legătură cu Uniunea Europeană (s.n.). Potrivit sursei citate, “există semne că se încearcă o diversiune similară cu cea din 1989″, când s-a încercat insistent inocularea ideii aberante că Moscova ar fi vinovată de acele evenimente (…)”.

Ce ameninţare ne devoalează “Vocea Rusiei”? Pentru România, “(…) anul 2013 va fi unul deosebit de greu, mai ales în contextul geopolitic în care s-a înscris Uniunea Europeana”, când “pare să fie decisă distrugerea statelor naţionale şi transformarea Uniunii Europene într-o «federaţie de regiuni», astfel încât elitele naţionale să nu mai poată opune rezistenţă centrului decizional aflat undeva pe axa Bruxelles – Berlin”.

Că ni se pregăteşte ceva este dincolo de evidenţe. Deja dictatul, sufocant pentru demnitatea naţională, al unor interese economice străine cu identitatea incertă, face şi desface jocurile politice în România, cheamă la ordine, rând pe rând, Parlamentul, Preşedinţia Republicii, Guvernul, Justiţia, Presa, Agenţiile Speciale…

În tot acest timp, noi nu putem să nu observăm semnele prevestitoare de vremuri grele care vin din est. Acolo sunt lansate cu obstinaţia şi perseverenţa picăturii chinezeşti tezele unei doctrine a “românismului agresiv”, după cum urmează:

• 07.10.2010 - Agenţia de ştiri: "Regnum" (Rusia):

“(...) Este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale.”

România se pronunţă împotriva reglementării conflictului moldo-transnistrean prin formarea unei federaţii sau confederaţii, lăsând Republica Moldovenească Nistreană fără bază juridică pentru a se opune unei noi încercări de refacere a 'României Mari' în graniţele din 1941-1944. (...). Dacă nu vom opri expansionismul românesc pe Prut, pe Nistru va fi deja prea târziu să o mai facem. (...) Duşmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat, este un duşman neîndoielnic pentru Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale. Transilvania, oare, nu a fost ruptă din Ungaria? Oare este totul în regulă cu ruşii şi ucrainenii din România? Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă. (...)"

• 17.01.2011 - Agenţia de ştiri: "Lenta PMR" (Republica Moldova)

"Asalt asupra Estului: românismul agresiv îndreptat împotriva Transnistriei, Moldovei şi Ucrainei în secolul XX“

"Uniunea Moldovenilor şi o serie de alte asociaţii naţionale din Republica Moldovenească Nistreană pregătesc, în vederea publicării, o carte care 'va demasca planurile expansioniste ale României, concepute încă din 1914, în legătură cu Moldova, Transnistria şi Ucraina'. Titlul provizoriu al cărţii este 'Asalt asupra Estului: românismul agresiv îndreptat împotriva Transnistriei, Moldovei şi Ucrainei în secolul XX'. “

• 31.05.2011 Agenţia de ştiri: "Regnum" (Rusia):

Dacă 'potaia' românească va fi bolnavă, UE 'o va arunca afară, o va da pe mâna hingherilor sau, în cel mai bun caz, o va eutanasia"

Deschiderea în Parlamentul European a unei reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc, nerecunoscut de Bucureşti, a fost comentată pentru Agenţia 'Regnum' (31.05.2011) de politologul şi istoricul transnistrean Nikolai Babilungă:

'(...) Mi se pare că acest fapt demonstrează, încă o dată, cât de slabă şi cât de instabilă este unitatea internă din unele state precum România. Clasa politică din această ţară nu ar trebui să se mai gândească, înainte de toate, la extinderea teritoriului spre est, pe baza Republicii Moldova, şi cu atât mai mult a autoproclamatei republici transnistrene şi Ucrainei. Ar trebui să se ocupe, cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului XX (...).

Însă este puţin probabil ca vreun politician român să fie capabil să se ocupe serios şi în mod obiectiv de problemele ţării sale (...). Toţi sunt atât de orbiţi de miturile, de fabricaţie proprie, privind «marea naţiune română» şi «România Mare», (...) încât nu sunt capabili, pur şi simplu, să aibă o percepţie adecvată a realităţii. Aceştia vor continua (...) să predice dogma românismului agresiv, vor pretinde teritoriile vecinilor lor din est şi vor construi intrigi împotriva autorităţilor legitime din aceste state (...). Şi propria lor casă se surpă. Şi o dovadă în acest sens este deschiderea, la Bruxelles, a unei reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc pe lângă Parlamentul European'. (...)'"

• 24.01.2012 - Agenţia de ştiri: "Mediafax":

"Miting împotriva Unirii din 1859 în faţa Ambasadei României din Chişinău"

"Mai multe persoane s-au adunat în faţa Ambasadei României din Chişinău, denunţând Unirea din 24 ianuarie 1859.

Simpatizanţii Partidului 'Patrioţii Moldovei' au scandat'Trăiască Moldova Mare!', exprimând nemulţumirea faţă de Unirea din 24 ianuarie 1859.(...)"

• 02.05.2012 Publicaţia: "YAM.MD" (Republica Moldova):

"Frontul lui Putin cere imperativ Chişinăului 'să nu joace după cum îi cântă Bucureştiul'"

"Frontul Popular, o suprastructură politică creată de Vladimir Putin în preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din Federaţia Rusă, a expediat o declaraţie pe adresa Congresului Civic organizat (29.04.2012) de Partidul Comunistilor din Republica Moldova, în care se spune :

'Cetăţeni ai Republicii Moldova, fiţi adevăraţi patrioţi ai neamului. Nu permiteţi ca ţara voastră să fie condusă de la Bucureşti. Apăraţi-vă independenţa şi statalitatea voastră',

'Românizarea cu orice preţ, revanşismul istoric, transformarea Republicii Moldova într-un avanpost al NATO, aceasta este politica actualei guvernări. Poporul rus este gata să ajute populaţia din Republica Moldova în formarea unui stat cu adevărat independent, bazat pe interesele cetăţenilor din Republica Moldova', se mai adaugă în declaraţie. (...)"

• 17.05.2012 Agenţia de ştiri: "Unian" (Ucraina):

"În sudul Ucrainei continuă distribuirea de paşapoarte româneşti"

"Înainte de recensământul populaţiei din Ucraina, România face propagandă în rândul populaţiei moldoveneşti din regiunea Cernăuţi în favoarea schimbării apartenenţei sale naţionale cu cea română. Reprezentanţii societăţilor naţional-culturale moldoveneşti din Ucraina consideră că autorităţile de la Bucureşti adoptă o politică 'antimoldovenească, xenofobă şi discriminatorie nedeghizată faţă de moldovenii din Ucraina'. (...) Liderii asociaţiilor culturale moldoveneşti din Ucraina solicită MAE 'să avertizeze conducerea României că distribuirea, în continuare, de paşapoarte româneşti cetăţenilor ucraineni, intensificarea altor acţiuni de românizare a moldovenilor din Ucraina pot provoca conflicte interetnice şi conduce la destabilizarea întregii arhitecturi a securităţii europene'. (...)"

• 10.09.2012 Publicaţia"YAM.MD" (Republica Moldova):

"Patrioţii Moldovei' vor organiza un marş, sub lozinca 'Moldova noastră', la Iaşi!"

"La ambasadele şi consulatele României vor fi organizate mai multe mitinguri care se vor desfăşura sub lozinca 'Pentru Moldova!'. Acestea vor fi organizate de partidul 'Patrioţii Moldovei' şi vor avea loc la 16 septembrie în faţa reprezentanţelor diplomatice ale României de la Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Odesa şi Chişinău.

Potrivit unui comunicat de presă al formaţiunii, 'mitingurile sunt organizate de cetăţeni ai Republicii Moldova, care consideră că România promovează o politică antimoldovenească agresivă în regiune'.

''A venit vremea să-i amintim României despre teritoriile noastre, care au fost practic luate în anul 1859, prin manipulare şi alte metode şmechere.."

• 10.09.2012 Cotidianul: "Magyar nemzet", MTI (Ungaria)

“Republica Moldova este o ţară cheie"

''Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, a afirmat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu omologul său de la Chişinau, Marian Lupu, că Republica Moldova este 'o ţară cheie' şi că Ungaria poate acorda un sprijin mare pentru realizarea integrării ei în Uniunea Europeană. (...)''

• 10.09.2012 Publicaţia "YAM.MD" (Republica Moldova):

"Istoria românilor' serveşte scopului de lichidare a Republicii Moldova"

"Curtea de Apel Chişinău a respins cererea Asociaţiei Istoricilor şi Politologilor 'Pro-Moldova', în care reclamanţii au solicitat anularea ordinului 'Privind predarea istoriei românilor în sistemul învăţământului preuniversitar'. Membrii Asociaţiei 'Pro-Moldova' nu sunt de acord nici cu conţinutul, nici cu denumirea disciplinei, calificând acest curs drept xenofob şi naţionalist. 'Acest manual provoacă ura interetnică şi ofensează demnitatea minorităţilor naţionale, fiind, de asemenea, unul antistatalist, deoarece nu recunoaşte poporul moldovenesc. Autorii manualelor consideră statul moldovenesc ceva întâmplător, iar Basarabia - drept pământ românesc. Însăşi denumirea - «Istoria românilor» - poartă un caracter nazist. Trebuie studiată istoria unei ţări, dar nu istoria unui popor' (...) su aceste manuale au fost publicate din mijloacele Guvernului român, iar o parte din autori sunt cetăţenii României. (...)”

• 11.09.2012 Publicaţia: "YAM.MD" (Republica Moldova):

"Patrioţii Moldovei': 16 septembrie poate deveni o duminică sângeroasă"

"Partidul 'Patrioţii Moldovei' a elaborat un plan de contracarare a acţiunilor unioniştilor care pledează pentru lichidarea suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, vor fi create echipe de voluntari pentru apărarea patrimoniului istoric al Republicii Moldova, va fi organizat un congres internaţional istoric şi un congres naţional al forţelor promoldoveneşti. De asemenea, Partidul 'Patrioţii Moldovei' intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova. Totodată, reprezentanţii formaţiunii consideră că organizarea pe 16 septembrie în centrul Chişinăului a marşului unioniştilor ar putea provoca vărsări de sânge. 'Suntem convinşi că unioniştii au nevoie de vărsare de sânge pentru a demonstra că patrioţii duc un război agresiv şi au mers chiar până la uciderea unioniştilor în timpul confruntărilor. După aceste vărsări de sânge, Guvernul nostru se va adresa celui român cu solicitarea de a introduce forţe pentru a aplana conflictul. Guvernul nostru antipopular are toate înţelegerile necesare cu partea română privind apărarea comună a statalităţii şi intervenţia în caz de tulburări în masă şi răscoale. Insă, ştim prea bine că aici vor veni nu trupele române, dar cele ale NATO, iar americanii vor face regula, la fel cum o fac acum în Siria', a declarat vicepreşedintele Partidului 'Patrioţii Moldovei', Alexandr Dobrea."

• 12.01.2013 Publicaţia: "YAM.MD" (Republica Moldova) si Adevarul.md:

"Distrugerea României este o cauză nobilă"

"Andrei Safonov, analist politic de la Tiraspol şi fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, susţine într-un comentariu pe site-ul 'nr2.ru' că a venit momentul potrivit pentru dezmembrarea României. 'Faptul că la 13-14 ianuarie la Cernăuţi va avea loc o întâlnire a miniştrilor de externe ai Ucrainei şi Rusiei - Leonid Kozhar şi Serghei Lavrov - nu este întâmplător. România are pretenţii pentru nordul Bucovinei. Aşa că pe lângă reglementarea transnistreană nu este exclus că Moscova şi Kievul vor discuta şi despre coordonarea eforturilor de luptă contra expansionismului românesc', afirmă politologul de la Tiraspol. Acesta susţine că a trecut timpul paşilor mărunţi. 'Chiar dacă Rusia şi Ucraina îşi vor unifica eforturile contra urmaşilor lui Ion Antonescu, aceasta nu va da niciun rezultat'. Aceasta pentru că România are o diplomaţie foarte profesionistă şi aliaţi puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O.

'Trebuie să spunem deschis: singurul mod de a scăpa odată şi pentru totdeauna de pericolul românesc - aceasta este încetarea existenţei statului român şi dispariţia sa de pe harta politică a lumii', declară Safonov.

“ (…)Pentru 'această cauză nobilă' ar trebui să-şi unească eforturile toate statele care au de suferit de pe urma Bucureştiului - Rusia, Ucraina, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova.

Safonov descrie pe scurt şi modul cum poate fi distrus statului roman:

Moldova de peste Prut ar putea fi stat separat sau să se unească cu Republica Moldova, dar fără Transnistria.

Ucraina ar urma să-şi extindă teritoriul încorporând regiunile unde locuiesc ucraineni, iar Moscova ar putea institui un patronaj asupra minorităţii ruse din România.

Ungaria are tot dreptul de a prelua 'pământurile istorice', adică Transilvania, iar Bulgaria o parte din Dobrogea.

Astfel se creează premise pentru restabilirea Valahiei, care poate chiar reveni la monarhie (…) astfel România din vânător se transformă în vânat şi doar dispariţia de pe harta lumii a României este singura soluţie pentru o viaţă mai liniştită în regiune."

• 10 ianuarie 2012 - Jurnalul Naţional 27 01.2013:

“Csibi Barna l-a comemorat pe Ştefan cel Mare la Chişinău”

Începutul anului 2013 l-a găsit pe Csibi la Chişinău. În data de 10 ianuarie, el l-a comemorat pe Ştefan cel Mare, alături de membrii organizaţiilor “Scutul Moldovenesc” şi “Mişcarea de Tineret Voievod”, cu ocazia împlinirii a 538 de ani de la bătălia de la Podul Înalt (judeţul Vaslui). “Am marcat 538 de ani de la lupta în care voievodul legendar al Moldovei a reuşit cu o oaste de 40.000 de suflete, printre care şi un contingent numeros de secui, să învingă oştirea otomano-valahă condusă de Suleiman Paşa”, a declarat Csibi Barna.

El a depus o coroană la statuia lui Ştefan cel Mare, a oferit declaraţii şi s-a recomandat a fi “un oaspete din România”. “Împotriva armatei otomane şi a valahilor au luptat patrioţii moldoveni împreună cu 5.000 de secui. Şi eu sunt secui şi am venit să îi susţin pe moldoveni”.

 

În loc de concluzie a acestei prime părţi a cronicii faptelor, un remember necesar, care înlătură orice îndoială că scenariul geopolitic la care ne referim ar fi lipsit de o bază cât se poate de reală, avertismentul preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin.

Vorbind despre Kosovo la cel de al 20-lea summit Rusia-Uniunea Europeană de la Lisabona, din anul 2007, liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării Transilvaniei şi Dobrogei de către Ungaria şi Bulgaria.
La numai o zi după ce România a fost menţionată de preşedintele SUA, George W. Bush, drept unul din statele aflate în ţinta Iranului, Vladimir Putin a menţionat ţara noastră pe lista ţărilor europene care se confruntă cu provocări de natură separatistă. Reiterând poziţia Moscovei în cazul Kosovo, liderul rus le-a sugerat omologilor europeni o abordare mai flexibilă, în spiritul dreptului internaţional, făcând trimitere la problema bască din Spania, respectiv la cea flamandă din Belgia şi, nu în ultimul rând, la "potenţiala problemă" a maghiarilor şi bulgarilor din România. Practic, Putin a făcut o aluzie directă la posibilitatea fragmentării României prin eventualele revendicări ale Transilvaniei şi Dobrogei.

(Va urma)

 

Aurel I. Rogojan

Cu ce v-a greşit România, "golanilor"?

de Eugen Mihăescu

Am fost şi eu la salonul cărţii de la Paris unde “La Roumanie se livre” cum scrie pe catalog. Nu ştiu cine naiba s-a gândit la acest slogan tâmpit; un joc de cuvinte nefericit, pentru că poate însemna şi “România se predă”. Eram curios să văd dacă s-a schimbat ceva de când a fost numit la conducerea Institutului Cultural Român domnul profesor Andrei Marga, un om prea cumsecade, de care încearcă să-şi bată joc golanii Pleşu, Patapievici, Cărtărescu şi compania. Îmi imaginez că sunt în continuare mândri să fie numiţi golani, că doar se revendică din această categorie încă din iunie 1990.

De cum am intrat în standul României, am avut şi răspunsul: nu s-a schimbat NIMIC! Cel puţin nu la salonul de la Porte de Versailles. NU avea cum, nu avea când… Pentru că totul purta amprenta vechii conduceri. România, ca invitat special al Salonului de Carte de la Paris, a primit un spaţiu de 400 de metri pătraţi pentru a cărui amenajare s-au cheltuit 800.000 de euro. Şi nu acum, ci cu mult timp în urmă, când la conducerea ICR era H.-R. Patapievici, care se credea inamovibil. Cu aceşti bani se poate cumpăra un apartament de trei camere în arondismentul al XVI-lea - unde costă 10.000 de euro metrul pătrat -, două case şi jumătate într-o suburbie liniştită a Parisului sau un mic castel în Picardia. O bună parte din sumă s-a dat pentru proiectarea şi construirea standului, un mastodont greoi, un soi de schelă roşie a cărei semnificaţie o descopereai doar dacă puneai mâna pe catalogul tipărit în condiţii grafice execrabile: caracatiţa respectivă se dorea o plantă simplificată în stil popular românesc şi era doar o vulgarizare a unui motiv folcloric. Autorul proiectului este un arhitect de origine franceză, puternic susţinut de partenerul său intim, fostul ambasador al Franţei la Bucureşti, domnul Henry Paul. Nu ştiu cum de nu s-a găsit un român capabil să facă proiectul acesta. E adevărat că Patapievici era dator, avea legiuni de decoraţii să-i plătească domnului ambasador. Planul franţuzului nu avea prevăzut un loc în care să se scrie numele ţării participante, ROMÂNIA, care a trebuit adăugat ulterior, în ultimul moment şi a fost scris pe verticală ca să fie şi mai greu de citit. În catalogul oficial al salonului - tipărit cu luni în urmă -, standul românesc nu era marcat, ci doar pe planul de acces, sub titlul “Les lettres roumaines”, adică “literele româneşti”. Toate aceste lucruri au fost decise pe vremea când domnul Andrei Marga era doar profesor la universitatea din Cluj. Mai noi sunt doar preţurile furnizorilor francezi care, odată cu numirea Ramonei Călin la ICR-Paris, s-au triplat!

La umbra şandramalei roşii, pe tarabele de la intrare, am dat nas în nas cu “operele” protestatarilor. Distribuitorul francez, FNAC, în colaborare cu partenerul de la Bucureşti, librăriile Cărtureşti, şi reprezentantul local al ICR şi-au făcut datoria umplând mesele aflate în cea mai vizibilă poziţie cu volumele traduse şi tipărite pe banii contribuabililor români, astfel încât Pleşu, Liiceanu, Cărtărescu şi toată gaşca lor se lăfăiau la vedere în timp ce Eminescu, redus la o broşurică - traducerea câtorva versuri postume -, era exilat pe un raft, lângă ieşirea de incendiu, adică avea locul pe care i l-a decis Patapievici celui pe care îl denumeşte “scheletul din dulapul” culturii româneşti. E drept că, în acel colţişor, Eminescu se afla în bună companie, între Cioran şi Eugène Ionesco, pe un culoar strâmt în care se înghesuiau francezii interesaţi să cumpere ceva. Marius Daniel Popescu şi Răzvan Rădulescu, aclamaţi de presa franceză ca reale speranţe ale literaturii contemporane, se pierdeau pe sub cărţile protestatarilor. Nimeni nu s-a gândit să le pună volumele în valoare expunând fotografiile autorilor, dar şi menţionând prestigioasele premii pe care deja le-au obţinut.

Dacă vedeai felul în care a fost organizat standul României, devenea de neînţeles de ce au protestat pleşoliiceanopatapievicii refuzând să onoreze invitaţia editorilor francezi şi, cu atât mai puţin, de ce a renunţat să participe la deschiderea salonului premierul român. Era cumva la curent că vor fi prezenţi câţiva aşa-zişi “artişti” români (în realitate nişte coate-goale prin târg) puşi pe scandal? S-a temut Victor Ponta că va fi stropit cu vinul din sticlele pe care le-au spart “paşnicii” manifestanţi, pătând mocheta plătită cu bani grei? Să se ia de mână cu domnul ambasador al României la Paris, Bogdan Mazuru, care, grijuliu să nu-l supere pe guvernatorul de la Cotroceni, s-a eclipsat şi nu a venit ca să-l întâmpine cum se cuvine pe omologul său, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Excelenţa Sa, domnul Philippe Gustin. Noroc că l-a suplinit Nicolae Manolescu, trimisul României pe lângă UNESCO.

Sunt curios ce se va întâmpla cu Ramona Călin, adjuncta directorului ICR-Paris, cea care a facilitat accesul scandalagiilor în ziua deschiderii oficiale, când intrarea la salon s-a făcut numai pe bază de invitaţii nominale. O parte partizană a presei româneşti şi străine s-a văicărit că jandarmii au intervenit în forţă, fără să precizeze însă că au fost chemaţi de serviciul secret care asigură protecţia preşedintelui francez Francois Hollande. Nu pot să nu pomenesc aici de Mirel Bran - gură mare în “Le Monde” -, care, pe vremea când l-am cunoscut, în anul 2000, avea burta lipită de şira spinării, iar acum, plătit gras de ICR-ul patapievician, s-a rotunjit la faţă ca un hârciog. Brutalitatea jandarmilor este o minciună sfruntată, pentru că forţele de ordine nu au îndrăznit să fie dure, apreciind că scandalul este o problemă “internă” a României. Deci gaşca golanilor are la ICR-Paris, culmea, un aliat de nădejde în Ramona Călin, proaspăt numită chiar de Marga, e interesant de ştiut la sugestia cui… Protestul este îndreptat clar împotriva noului director al ICR, deşi, dumnealui, deocamdată, pare lipsit de putere. Şi atunci? E simplu, forţa domnului Marga stă doar în condei… Acela cu care semnează ordinele de plată. Protestatarii “intelectuali” se simt ameninţaţi la buzunare. Ca pruncii care sunt luaţi de la ţâţa mamei, împiedicaţi să sugă, ţipă, fac scandal. Cine are de pierdut din tot acest bâlci? Evident, România! Pentru ce trebuie, mă, să vă suportăm? Ce au produs capetele voastre în afară de mătreaţa care se va spulbera în cele patru vanturi? Cu ce v-a greşit România, golanilor?

Paris, 25 martie 2013

Primatul Cetății și al Gintei

Un principiu constituțional care trebuie formulat explicit: Primatul Cetății și al Gintei

În Constituția și legislația României există numeroase prevederi privind drepturile minoritarilor etnici. Există chiar legi întregi care au drept scop să detalieze dreptul la identitate al minoritarilor. (Vezi Constituția, art. 6: „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.”)

În general, în fiecare țară, pe lângă minorități, își duce existența și o majoritate etnică, cea care dă, de regulă, numele țării respective, precum și limba de stat, națională. La o lectură atentă, constatăm însă că în Constituția României, ca și în legile țării, nu există nici măcar o singură propoziție al cărei subiect să fie majoritatea românească! Nu există nici măcar o mențiune a acestei majorități! Vag, în Constituția României, s-ar părea că la românii majoritari se referă sintagma „ceilalți cetățeni” din art. 6, alineatul 2: „Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.” (s.n.)

 

Las deoparte caracterul „ilizibil” al acestui alineat, căruia îi putem da un înțeles, extrem de vag, numai prin deducție, iar nu și prin decodarea obișnuită a unui text. Și mai constat o dată, ca pe un paradox, ca pe o bizarerie nefirească, că despre majoritatea etnică nu se face nicio referire în legile românești, inclusiv în legea supremă: Constituția! Majoritatea românească nu este subiect de drept în România!

Nu cunosc legile și constituția din celelalte țări europene, dar sunt gata să pariez că pretutindeni situația este aceeași, dacă nu în toate, măcar în majoritatea statelor europene.

Consider așadar că avem de-a face într-adevăr cu o anomalie! Că nu este firesc să vorbim despre drepturile și obligațiile minoritarilor, fără să identificăm deopotrivă care sunt drepturile și obligațiile persoanelor care aparțin majorității etnice, naționale!

Este lucrul cel mai firesc din lume să vorbim despre drepturile și obligațiile  tuturor comunităților care alcătuiesc, ca părți componente, întregul care se numește populația unei țări, națiunea respectivă! Dacă avem legi și prevederi constituționale pentru minoritarii etnici, trebuie să avem asemenea prevederi și pentru majoritarii etnici!

Semnalând această anomalie unor colegi, aceștia mi-au răspuns mai întâi prin observația că se subînțelege existența majorității, că, deși nu este subiect de drept, deși nu este menționată expressis verbis, existența acestei majorități se deduce din ...numele țării și al limbii de stat! Se subînțelege ca reper în mai multe prevederi!

O fi așa, dar e prea puțin totuși ceea ce se subînțelege din textul Constituției! Subînțelesul nu poate fi izvor drepturi, de legi.

Se spune că legile Țării nu recunosc și nu acordă minoritarilor „drepturi colective”, ci numai drepturi personale, individuale. Este o naivitate să spui că minoritarii nu au drepturi colective. Ei nu au drepturi politice sau, mai corect, nu ar trebui să aibă drepturi colective politice, fiindu-le suficiente drepturile colective culturale, religioase, lingvistice etc., în vederea conservării („păstrării”) și dezvoltării identității etnice. (Nu este clar ce poate să însemne „dezvoltarea identității etnice”!...) În cazul României, care a legiferat prezența necondiționată în Parlament a unui reprezentant al fiecărei minorități etnice, este clar că în felul acesta se acordă drepturi politice colective! Drepturi care vizează ca întreg, ca entitate, fiecare comunitate etnică în întregul ei... (Cu excepția maghiarilor care nu au un asemenea reprezentant în grupul parlamentar al minorităților... E drept că maghiarilor li s-a permis să-și facă un partid propriu, constituit pe criterii etnice. Dar dacă UDMR nu va reuși să treacă pragul electoral la una din viitoarele alegeri, minoritatea maghiară, cea mai numeroasă din Țară, va rămâne fără reprezentant în Parlament. Vor fi reprezentați italienii și polonezii din România – o mână de oameni, dar nu și maghiarii!... Hal de Constituție și legislație ce avem!...)

Dacă fiecare minoritate este reprezentată în Parlament, prin reciprocitate nu cumva ar trebui să-i asigurăm și majorității etnice o prezență în Parlament corespunzătoare, proporțională cu ponderea majorității la ultimul recensămînt?

Pentru majoritatea românească nu există însă nicio prevedere care să-i ia în considerație pe români, pe etnicii români, ca entitate, ca posibil subiect sau obiect al legilor. Nici ca sumă de indivizi, de persoane, nici ca întreg omogen, ca entitate cu o anumită identitate etnică distinctă și inconfundabilă! Cu interese comune vitale și specifice!

Desigur, ar fi interesant să vedem de ce s-a ajuns la această situație. Trecem însă peste acest aspect, ca și peste altele, nu putem epuiza subiectul acesta în toată complexitatea sa. Cu gândul la viitor, la ce ne așteaptă, la ce avem de făcut, ne vom mulțumi să vedem cum punem capăt acestei situații nefirești, care sfidează orice urmă de democrație. Înainte de a ne gândi la o strategie prin care să-i convingem pe parlamentari și clasa politică de necesitatea urgentă a remedierii acestei situații, este necesar să dezvăluim miezul problemei, să vedem care ar putea fi, în mare, drepturile și obligațiile specifice majoritarilor. Și vom spune din capul locului că principalul drept al majoritarilor este, ca și în cazul minoritarilor, dreptul la identitate, la ceea ce are mai specific și mai de preț această entitate. Și afirm că elementul principal care definește majoritatea etnică din orice stat, din orice țară, este însuși statutul de populație majoritară, de grup etnic definitoriu pentru un teritoriu statal.

Cu alte cuvinte, cuvinte preluate din textul Constituției, grupul etnic majoritar are și el dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea statutului său de populație majoritară!

Prin reciprocitate, minoritarii au datoria, obligația de a-și păstra statutul de minoritari! De a nu aspira la alt statut, care ar uzurpa statutul majorității!

S-ar putea spune că protecția majorității este o lege ne-scrisă, în termenii propuși de politiologul francez Jules Monnerot. Există astfel de legi. Legi care funcționează prin tradiție și prin sub-înțelegere, așa cum funcționează, bunăoară, și cele două legi ale suveranității franceze care lipsesc din textul Constituției galice. Sunt prevederi atât de importante și atât de definitorii încât toată lumea le cunoaște, le sub-înțelege și le acceptă ca pe niște axiome. În cazul Franței, ar fi vorba de prevederile pe care românii le-au introdus în primul articol de Constituție: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Așadar, în mod surprinzător la prima vedere, aceste prevederi considerate de români că de la ele trebuie să înceapă Constituția unei țări, lipsesc din Constituția Franței. În formularea lui Monnerot, ar fi vorba de „l'intégrité du patrimoine (donc du territoire) national et la non-subordination de la volonté nationale à une volonté extérieure”.

De ce lipsesc aceste prevederi din Constituția Franței? Pentru motivul binecuvîntat că Franța a trecut prin altă experiență istorică. De aproape un veac, nimeni acum nu a mai formulat pretenții teritoriale asupra Franței și nici nu s-a atentat serios la suveranitatea sa națională... România însă a fost pusă de mai multe ori la zid, de mai multe ori teritoriul național românesc a fost tăiat felii și împărțit între mai marii istoriei de prin părțile noastre... La fel, în aceleași împrejurări, suveranitatea României a fost serios dijmuită! (Dar niciodată anulată complet, astfel că românii se pot înregistra în Analele lumii cu una dintre cele mai vechi statalități neîntrerupte din Europa: din secolul 13-14 până azi!)

Cum poate fi definită la volonté nationale - voința națională, altfel decât ca voința majorității? Și ce se întâmplă cu suveranitatea națională, ce sens mai are aceasta, atunci când statutul etnic al majorității se modifică, când majoritatea încetează a mai fi franceză?!... Nu se constituie oare o nouă voință, deloc exterioară, care își va subordona voința națională, o va reformula? Iar faptul că această voință nu va fi exterioară, ci foarte ...interioară, nu va face legală și constituțională uzurparea voinței naționale odată cu pierderea de către etnicii franțuzi a statutului de componentă demografică majoritară?

Este puțină neclaritate în aceste întrebări, în felul cum punem problema. Această neclaritate, care se transmite în toată legislația europeană în materie, vine de la ezitarea și sfiala legiuitorului de a defini în termeni clari cuvîntul cheie: național. Trăim de câteva decenii sub teroarea de a nu fi acuzați de rasism, șovinism, anti-semitism etc. Mai nou, se vehiculează și acuzația de naționalism!... Lăsăm de ani buni ca funcționarea legii să se bazeze mai mult pe inerție, pe cutumă, pe „sub-înțelesuri”. Fără să băgăm de seamă că se acumulează în spatele acestor cuvinte vagi – și mai ales în „amontele” cuvintelor nerostite, o tensiune și o realitate demografică copleșitoare, explozivă!

Credem că în lumea în care trăim azi și mai ales în cea de mâine nu ne mai putem permite o constituție ...romantică, în care ce este mai important să rămână ne scris (non écrit), la latitudinea bunei credințe și a bunului simț cetățenesc. Nu mai trăim de mult într-o Europă în care onoarea și respectul angajamentului verbal să fie mai presus de orice, mai presus de interese sau alte comandamente! N-ar fi rău să vedem de la ce ni se trage această pierdere, această de-clasificare a ființei noastre, dar nu cred că de pe lista cauzelor care au produs acest dezastru moral și instituțional poate lipsi propaganda deșănțată și iresponsabilă a drepturilor, în detrimentul asumării senine a obligațiilor și a îndatoririlor cu care te încarcă condiția umană, norocul de a te naște om! De a te naște franțuz sau român!...

Este cazul să fie identificate toate aceste legi ne-scrise, non écrites, pentru a fi cu grijă introduse în textul constituțional spre a-l face pe deplin univoc și pentru totdeauna valabil. Scripta manent!

Cred că este corectă și inspirată identificarea acestei categorii: prevederi ne-scrise! Legi ne-scrise!... Prevederi care sunt atât de firești, de naturale, încât nu le mai pomenești în scris! O asemenea lege a funcționat dintotdeauna și pretutindeni privind regimul populației majoritare, statutul acesteia! Iar Jules Monnerot ar fi putut identifica și această lege nescrisă, dar respectată cu strictețe până acum: În Franța suveranitatea aparține majorității etnice franceze, și este exercitată în folosul acesteia, în scopul primordial de a se prezerva și spori această majoritate, căreia i se datorează cel mai mult din istoria și avuția Franței!

Sau, în termenii expliciți și mult mai inspirați ai lui Mihai Eminescu, enunțați în urmă cu un veac și jumătate aproape, „Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc (respectiv francez, italian, german, olandez etc., paranteza noastră) să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c-un cuvînt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această dezvoltare.”

Putem încerca o reformulare generalizatoare:

Chestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de dezvoltare a unei țări este ca elementul majoritar să fie și să rămână cel determinant, el să dea tiparul vieții de stat și norma de dezvoltare a țării.

Credem că acest principiu constitutiv, formulat în urmă cu un veac și jumătate, este azi deosebit de actual. Dureros de actual pentru multe state europene...  

În momentul de față este foarte probabil că nimeni în Franța, dintre francezii etnici, nu ar avea ceva de zis împotriva acestui principiu, împotriva înregistrării sale ca atare în textul Constituției. Dar dacă nu este înscris acum, peste două generații acest principiu s-ar putea să intre în contradicție cu însăși realitatea demografică, iar înscrierea sa în textul Constituției franceze n-ar mai fi posibilă! Cu alte cuvinte, dacă acest principiu este just, el trebuie înscris în Constituție cât mai repede posibil pentru a produce efectele legislative care se impun! Mai târziu va fi prea târziu!...

***

În condiții normale minoritarii aparțin unei etnii care, în altă țară, în alt stat, este etnia majoritară! Respectul minoritarilor față de statutul de populație majoritară este în beneficiul fiecărei etnii, în măsura în care, în chipul cel mai firesc, fiecare grup etnic minoritar menține o relație specifică, aparte, cu țara în care etnia respectivă este majoritară! (Deocamdată nu luăm în discuție situația excepțională a minoritarilor fără „țară mamă”.)

Echilibrul planetar credem că are azi nevoie de această reglementare internațională: menținerea planetei in statu quo nunc est – în starea de acum. Epoca modernă, contemporană, consemnează o anumită repartiție a statutului de minoritate și majoritate etnică. Fiecare țară cu populația ei majoritară și cu minoritățile ei etnice. Consevarea acestei stări credem că este una din condițiile stabilizării politice a planetei, una din condițiile instaurării pe planetă a unui climat de încredere și pace între popoare și țări! Este neîndoielnic justă ideea că avem dreptul, respectiv obligația, de a menține starea actuală, repartiția pe planetă a statutului de populație majoritară sau minoritară. În caz contrar nu facem decât să semănăm vrajba și confruntarea între oameni...

De câteva generații, drepturile omului și ideea de egalitate au făcut o treabă bună pe această planetă! Se poate spune că progresul societății umane a reclamat acțiunea acestor principii, recunoașterea și cultivarea lor. Însă, ca orice lucru pozitiv, principiile respective au și ele un revers negativ, au limite imposibil de ignorat. Acest revers este vizibil prin câteva consecințe produse, care n-au fost totdeauna cele mai dorite! Un bun exemplu în acest sens îl prezintă fenomenul migrațiilor moderne, care, deși nu se produc în masă, au totuși în final acest caracter, caracter de masă, cu efect destabilizator, creind premizele apariției unor stări conflictuale imposibil de evitat și controlat în viitorul apropiat... Dreptul la liberă circulație, la întregirea familiei, și alte drepturi, deși au fost acordate și recunoscute numai fiecărei persoane în parte, ca drepturi individuale, ale Omului, prin cumulare au creat efecte de masă, la nivelul „ginților”, al popoarelor și națiunilor! Cazul câtorva state europene, în care masa emigranților a ajuns să pună în cumpănă statutul de populație majoritară al populației autohtone, al populației gazdă! Evident, nu acesta a fost scopul urmărit de „gazde” atunci când, cu toată generozitatea, chiar dacă și cu anumite interese imediate, au deschis larg porțile țării pentru emigranți!

Nu intrăm în detalii pentru a nu pierde din vedere firul principal al narațiunii noastre. Acest fir ne duce la situația demografică actuală din anumite țări – nu numai europene, care se confruntă cu o schimbare neașteptată a structurii demografice, structură care evoluează spre o răsturnare a raportului dintre majoritari și minoritari. Majorități etnice cu o vechime istorică de sute de ani, de „dintodeauna” majoritari în spațiul geografic dat, se văd  în pragul capotării, al pierderii acestui statut!

Nu discutăm cauzele. Sunt multiple și nu ușor de identificat. Credem că este suficient, deocamdată, pentru punerea problemei, pentru lansarea ei în conștiința publică, să constatăm și să nu uităm că principalul efect al acestei emigrații este adâncirea stării de înapoiere culturală și economică a țării din care pleacă emigranții! Atrași de luminile civilizației occidentale, au plecat într-acolo de regulă indivizi întreprinzători, capabili să facă față exigențelor Apusului. În felul acesta s-a produs o veritabilă hemoragie în sînul comunităților părăsite de emigranți, o scădere calitativă (sic!) a potențialului uman din aceste comunități! Ceea ce face ca decalajul dintre țările bogate și țările sărace să crească mereu, chiar prin contribuția persoanelor care pleacă din țările sărace în țările bogate. Ceea ce, în mod evident, nu poate fi considerat un scop, o țintă, ci un efect nedorit, care se cere corectat! Alături de alte efecte!

Un model firesc(sic!) al emigrației îl oferă românii și alți est-europeni din secolul al XIX-lea care „au dat năvală” în Occident, în Franța și Germania îndeosebi, de unde însă majoritatea s-au întors în țara de baștină pentru a contribui la ridicarea nivelului de civilizație al propriei țări... Este regretabil să constați că foarte puțini emigranți afro-asiatici din zilele noastre urmează acest model. Probabil că mulți nici nu-l cunosc... Nici nu le trece prin minte că, pe lângă drepturile de care beneficiază în țara gazdă, ar putea exista și niște obligații față de țara în care s-au născut! Probabil că cea mai îndreptățită să facă educația acestor obligații ar fi trebuit să fie comunitatea internațională, organismele acesteia.

Credem că nu este târziu să se îndrepte această situație! Ba chiar ni se pare că remedierea situației este reclamată de spiritul și perspectiva globalizării, de care se face atâta caz! Să ne înțelegem de la bun început ce vrem să obținem prin globalizare. Dacă vrem să globalizăm bunăstarea și buna înțelegere, nu putem ignora perspectiva deschisă mai sus! În termeni mai clari și mai cuprinzători, considerăm că „religia” drepturilor omului este lacunară, incompletă și devastatoare în ultimă instanță dacă nu este trăită împreună cu „religia” mai veche a obligațiilor cu care te încarcă condiția umană! Așadar, Carta Drepturilor Omului nu poate fi aplicată decât împreună cu Carta Obligațiilor Omului, a Îndatoririlor sale.

De asemenea, s-a mai comis o greșeală, un exces, în aplicarea drepturilor Omului! Aceste drepturi, ale individului, nu pot fi concepute decât în strânsă corelare cu Dreptul Gintelor, cu drepturile popoarelor. Trebuie conștientizată, asumată, discutată și rezolvată de principiu contradicția ce se ivește destul de des între individ și societate sub forma de contradicție dintre drepturile Individului și drepturile Cetății! Recunoști dreptul la libera circulație a individului, dar acest drept nu poate ignora dreptul Cetății de a-și proteja populația majoritară ca populație majoritară, întemeietoare, istoricește constituită, cu continuitate etc., etc. În antichitatea greacă acest drept era cunoscut ca Primatul Cetății! Nu a fost niciodată contestat! Ci doar uitat, în ultimele decenii...

Ca măsură de prevedere, dreptul la liberă circulație asigură numai dreptul individului de a părăsi orice localitate sau orice stat în care s-ar naște ori s-ar afla. Dar individului nu i se recunoaște dreptul de a decide în mod unilateral în ce țară și localitate se stabilește. În mod „ne-scris”, aș zice, se recunoaște fiecărui stat dreptul de a decide pe cine primește în interiorul hotarelor sale. Numai că propaganda drepturilor omului a devenit în ultimii 50 de ani un instrument de presiune asupra „Cetății” atât de puternic încât un număr extrem de mare de persoane „ne-dorite” , „neinvitate”, au reușit totuși să pătrundă în Cetate și să-și perpetueze prezența intra muros, practic eternizând-o! O prezență ilegală și ilegitimă, dar, cu toate acestea, greu de eliminat. Se opun sistematic activiștii drepturilor omului...

În momentul de față este foarte probabil că nimeni în Franța, dintre francezii etnici, nu ar avea de zis ceva împotriva acestui principiu, să fie înscris ca atare în textul Constituției. Chiar dacă unii ar aprecia că este vorba de o lege care poate să rămână în continuare ne-scrisă! Dar dacă nu-l scriem acum, peste două generații acest principiu s-ar putea să intre în contradicție cu însăși realitatea demografică, iar înscrierea sa în textul Constituției franceze n-ar mai fi posibilă! Ar fi caducă(sic!), tardivă și fără efect! Cu alte cuvinte, dacă acest principiu este just, el trebuie înscris în Constituție cât mai repede posibil pentru a produce efectele legislative care se impun! Mai târziu va fi prea târziu!...

De mai mulți ani am intrat într-o epocă istorică nouă din perspectiva drepturilor omului: epoca în care încep să se vadă tot mai clar efectele nescontate de cei care au aplicat cu entuziasm drepturile Omului, ca pe un panaceu al problemelor social-politice! E foarte posibil că, dacă și-ar fi putut imagina aceste efecte, propovăduitorii și activiștii drepturilor Omului ar fi luat distanța cuvenită și ar fi fost mai puțin insistenți, mai puțin zgomotoși! Indiferent care este etiologia acestor efecte extrem de dăunătoare, contracararea lor se impune cu maximă urgență! Nu va fi un proces ușor, rapid și fără mari riscuri și dureri!...

Emigrația în Occident era desigur/probabil necesară, dar în anumite limite și cu o finalitate anume: emigranții să se întoarcă la un moment dat în țara proprie spre a o ridica din sărăcie, din înapoiere! Emigranții trebuiau cuprinși într-un program global de ridicare a nivelului de civilizație planetar!

Procesul emigrării trebuia planificat și proiectat cu altă menire! Nu pentru  a dez-europeniza Europa, ci pentru a extinde Europa, valorile europene!...

***

Căci se pune și această întrebare: a existat o planificare a emigrației care se produce după al II-lea Război Mondial? În ce măsură a funcționat asemenea planificare și cu ce finalitate? Situația de azi și cea care se ivește la orizontul viitorului apropiat a fost și ea prevăzută, planificată, scontată?

Întrebări importante, pe care le lăsăm pentru altă dată...

Semnalez însă o ciudată contradicție în concepția globaliștilor despre minoritățile etnice versus națiunile majoritare din statele naționale. Se afirmă cu fiecare ocazie un sprijin călduros și fratern pentru minoritari, ceea ce ni se pare normal! În numele globalizării, al societății „deschise”, se preconizează însă o „fluidizare” a frontierelor până la dispariția acestora, diminuarea atributelor suveranității naționale, crearea de instituții și structuri politice supranaționale, care preiau sarcinile guvernelor naționale. Nici nu se face un secret din scopul urmărit: omogenizarea planetară, sub toate aspectele! Adică, în termeni mai realiști, mai exacți, poate, uniformizarea! Este încurajat metisajul rasial sau inter-etnic, societatea „multi-culturală”, lipsită de o identitate națională inconfundabilă. Se lucrează cu pasiune la „religia unică a viitorului” pentru întreaga planetă! Iar înainte de a se ajunge la această religie, ateismul este susținut cu varii strategii discrete! Moda este tot mai mult aceeași la scară planetară. Și nu numai moda vestimentară!...

      Cu alte cuvinte, în interiorul fiecărui stat establishmentul planetar (sic!) încurajează (și chiar impune uneori, peste voința autorităților naționale) conservarea diversității lingvistice, culturale, religioase, a minorităților etnice. Iar pe plan global, diversitatea nu mai este văzută ca o valoare, ci este subminată, descurajată, deservită prin instituțiile supra-naționale! Se lucrează în chip deschis și organizat împotriva tuturor „naționalismelor”! Această contradicție pare să ne dezvăluie o strategie extrem de rafinată și de perversă: încurajarea minoritarilor are ca efect și slăbirea statutului de majoritar, a coeziunii naționale, în virtutea dreptului de a fi diferit! Se produce o atomizare a societății naționale. Inclusiv tendințele separatiste sunt încurajate, iar dacă acestea nu sunt destul de puternice, se inventează sau se impune nevoia de regionalizare a teritoriului național!... Rezultă astfel segmente politice mult slăbite, incapabile să opună o rezistență serioasă la procesul de globalizare, de uniformizare a planetei, a omenirii! Acest efect, care este în mare măsură un efect urmărit, planificat, scontat, nu ne poate lăsa indiferenți. Dacă cumva cădem de acord că nu aceasta este înfățișarea viitoare a planetei care corespunde viziunii noastre, atunci trebuie să acționăm cu fermitate și fără nicio întârziere. Iar acțiunile noastre să le subordonăm principiului enunțat: Primatul Cetății și al Gintei!

Începutul s-a făcut deja, în mod intuitiv aplicându-se acest principiu, fără ca el să fie în-scris sau recunoscut ca atare. S-a aplicat în câteva țări africane, a căror identitate a fost amenințată de prezența unui contingent mult prea numeros de „albi”. S-a aplicat după 1990 în țările baltice, unde efectele sovietizării, ale rusificării, au fost contracarate și în parte diminuate prin legi care au anulat egalitatea între cetățeni, introducându-se o serie de măsuri care i-au discriminat pozitiv pe localnici, pe autohtoni!

Protecția autohtonilor este un slogan, o formulă care ar putea fi luată în seamă în ordinea de idei de mai sus. Mai ales când autohtonii mai sunt încă majoritari! Căci, în multe țări, autohtonii nu mai sunt majoritari!... De la caz la caz trebuie văzut în ce măsură mai pot fi ajutați acești autohtoni să-și revină la statutul de componentă etnică și demografică majoritară, principală!

În regim de urgență trebuie examinată situația din țările occidentale, din țările democratice, care au atras un număr prea mare de emigranți și au ajuns astfel într-o situație neverosimilă: sunt într-un declin demografic al componentei autohtone care pune în discuție păstrarea caracterului de populație etnic majoritară.

Nu considerăm reușită stratagema încercată în statele vest-europene cu țiganii: li s-a oferit fiecărui țigan o sumă de bani ca să se întoarcă în țara de origine. Țiganii și-au însușit banii, dar de întors s-au întors tot în Vestul Europei!... Se pierde din vedere că, de bine, de rău, țiganii sunt o populație destul de veche în Europa! Nu prezența țiganilor pune în pericol statutul de populație majoritară al olandezilor sau francezilor! Țiganii, mai exact spus o minoritate dintre țigani, produc mici evenimente cu caracter penal, mici inconveniente, lipsite de consecințe istorice! Li se dă prea mare atenție și autoritățile, inclusiv cele legiuitoare, pierd din vedere „primejdia de moarte” pe care o reprezintă emigranții afro-asiatici, în marea lor majoritate musulmani.

Dacă țări impozante, ca India sau China, au legiferat controlul demografic, punând pe plan secundar drepturile omului, ale individului, statele europene ar trebui să ia aminte că se cramponează într-o ideologie depășită, a drepturilor omului, puse mai presus de orice! O ideologie care a devenit sinucigașă. Aceste drepturi ale Omului, trebuie urgent subordonate drepturilor Gintei, ale Neamului, ale Națiunii!

„Națiunea – spunea un mare biolog, este o unitate evolutivă”. (Arthur Keith) Este așadar rodul Creației. (Sau, dacă vreți, rezultatul unei evoluții naturale, care încununează principiul parmenideic al diversității.) Dar națiunea este o unitate numai cu condiția omogenității etnice. Nu este rasism – cum s-ar putea să ne catalogheze niscai profesioniști ai vorbelor goale, fără acoperire, nu este rasism să afirmi dreptul etniilor de a-și prezerva identitatea și existența, de a evita metisajul și creuzetul etnologic în care vor să le aneantizeze activiștii globalizării! Ai clonării și uniformizării universale! Etniile, națiunile, fac parte din policromia și polifonia Lumii, a Universului! Este operă Dumnezeiască. Desființarea lor este vis străvechi diavolesc!

Avem deci, încă o dată, ca oameni, ca omenire, de ales între cele două căi: a Domnului sau a Ne-Curatului. Cei care au ales deja, mai au timp să-și revină... Doi-trei ani! Nu mai mulți!

                                                                                                     Ion  Coja

27 decembrie 2013

Pedofilul incendiar

Pedofilul incendiar

care ne rescrie istoria

      Am primit în ultima vreme zeci de mesaje, de la cunoscuți sau necunoscuți, care mă somează să iau cunoștință de afirmațiile „incendiare” ale unui înalt consilier papal, posesor al unor înalte titluri și demnități academice, domnul MICEAL LEDWITH. Afirmații cu privire la originea noastră ca popor și ca limbă! Cum că „nu limba română este o limbă latină, ci latina este o limbă românească”!

      „O limbă românească”? Adică există mai multe limbi românești?! Care sunt acelea?...

      Mi se pare atât de absurdă propoziția „latina este o limbă românească” încât m-am întrebat mai întâi dacă nu cumva este vorba de o traducere proastă a originalului. Originalul însă nu apare nicăieri, așa că trebuie să ne mulțumim cu traducerea. Iat-o:

     „Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale!”

      ...Text lipsit de sens. Cel puțin la prima lectură. Hai să mai citim o dată și să luăm pe rând afirmațiile suspecte de a fi „incendiare”.

      Prima ar fi următoarea: „limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers...”

      În cel mai bun caz, asta ar putea să însemne că în trecutul îndepărtat limba latină și limba precursoare a românei, adică limba daco-geților, au fost vorbite în același spațiu. Noutatea nu este noutate, de vreme ce, se știe bine, cele două limbi sunt înrudite, fac parte din aceeași familie, a limbilor ariene, indo-europene. Cândva au fost una și aceeași limbă! Dar nu înțeleg ce vrea autorul să spună prin precizarea „și nu invers”. Cum ar veni să fie „invers”?

      Mai întreb și ce sens are propoziția „limba română, sau precursoarea sa, vine din locul...” Cineva, mai bozgor la percepție, ar putea deduce sensul următor: „limba română, deci românii, inclusiv strămoșii lor daci, „vin din locul”, sunt veniți de undeva, nu sunt dintotdeauna în spațiul nord-dunărean în care i-a consemnat la un moment dat istoria!...” Altfel cum să decodăm sintagma „vine din locul” referitoare la limba română? ...Sunt sigur însă că chiar dacă asta se poate înțelege, nu asta a vrut să spună înaltul și bravul consilier papal!

      Dar dacă ce a vrut să spună nu se înțelege din ce a spus, asta nu i se potrivește unui mare decan, rector, consilier și câte aflăm că a mai fost acest iubitor și admirator de români! Detaliul care ne atrage cel mai mult atenția: cele de mai sus au fost rostite într-un interviu, la TVR Cluj Napoca...

      Dacă-i așa, nu prea mai au mare greutate vorbele scăpate într-o discuție, poate că bietul om nu a avut răgazul să detalieze și să explice mai pe îndelete teoria sa asupra originilor noastre, așa că nu vom fi nici noi prea scrupuloși, prea exigenți, căutând nod în papură unui text fatalmente neglijent, nereprezentativ. În mod normal, în asemenea situații te încearcă însă bănuiala că persoana respectivă s-a mai pronunțat asupra subiectului, în texte scrise, scrise cu toată grija de a fi înțeles bine. Așa că ne-am dus pe Internet, să aflăm mai multe despre autor, despre bibliografia sa, poate găsim vreo lucrare de-a sa din care a rezumat la TVR Cluj numai concluziile sale. Îi sfătuiesc și pe cititorii acestor rânduri să caute la referentul MICEAL LEDWITH. Să vedem dacă vor găsi ce am găsit eu!

      În primul rând, eu nu am găsit! Nu am găsit ce căutam: o listă de cărți, de articole sau conferințe care să aibă vreo tangență cu noi, dacii de ieri și de azi! Articolul informativ de pe GOOGLE nu ne dă nicio listă de cărți, articole etc. Ci ne dezvăluie câteva amănunte bio-grafice surprinzătoare, bine zis „incendiare”, despre numitul LEDWITH: acest teolog, cu funcții importante în Biserica Catolică, de câțiva ani buni „a fost laicizat”! Adică nu mai e nimic! Nu mai este nici consilier, nici decan, nici... Ba chiar, când ești dat afară din funcții înalte, ești mai rău decât nimic!...

      Dar cel mai mult ne îngrijorează motivul excluderii din cinul preoțesc: procesul de pedofilie în care MICEAL LEDWITH a fost implicat cu rol de protagonist!... Pe-do-fi-li-e!... Pedofilie!... (Mai mult, citiți pe GOOGLE!...)

      

      Jenantă situație!... Ne vizitează așadar un proscris, un infractor din speța cea mai sordidă, mai jalnică, iar TVR îi ia un interviu, nu-mi dau seama cum de-l invită pe neisprăvit să lămurească el și controversele din istoria noastră, să ne fie un fel de arbitru, să ne laude și să ne dea, în fapt, o notă, cât suntem de grozavi!...

      Jenantă situație mai ales pentru cei care l-au adus și pentru cei care îl promovează ca pe o autoritate indiscutabilă etc. Jenantă situație, dar și riscantă pentru cei care l-au luat în brațe... Mă rog, e o vorbă asta, cu luatul în brațe... N-am vrut să zic mai știu eu ce, ci numai ce s-a înțeles! Anume că unul ca acest MICEAL este de natură să compromită nu numai persoanele cu care se însoțește, nu numai persoanele care îi dau vreo atenție, ci și ideile pe care le dă „pe goarnă”! În cazul de față, e clar că nu e vorba de ideile sale, ci ale altora, iar gestul său, de a le susține, este limpede un gest de complezență, prin care a vrut să câștige bunăvoința unor persoane care împărtășesc propriu zis acele idei și țin la ele morțiș... Idei pe care bietul consilier nu le-a înțeles el prea bine, dar s-a grăbit să le susțină cu toată căldura, visând desigur la niște beneficii ulterioare! Dacă nu cumva s-a plătit astfel pentru niște favoruri deja obținute!... Ale cui favoruri? Ce fel de favoruri?...

     

      Să fim bine înțeleși: nu fac confuzia celebră: „ o fi deșteaptă, dar e tuberculoasă”! O fi pedofil consilierul papal, dar ăsta nu este un motiv să nu-i luăm în serios opiniile științifice. Măcar pentru vechea vorbă despre gura păcătosului... Sunt gata să iau în serios ce ne spune această gură, chiar dacă este dedată mai mult destrăbălării deșucheate, dintre toate cea mai uricioasă, decât adevărului.

     Numai că aceste opinii științifice ale nefericitului MICEAL nu le găsesc nicăieri pe GOOGLE, iar din cele spuse pe micul ecran, din bolmojeala irlandezului, eu mă mai aleg cu o suspiciune, de data asta mai ușor de suportat, chiar agreabilă: o fi fost treaz irlandezul când i s-a dat cuvîntul? Când i s-a luat interviul? Nu cumva era beat cuc?

      Un irlandez beat? Nimic mai normal!

      Un irlandez pedofil? Nimic mai a-normal!... Doar se știe cât de înrudiți și asemănători, zic unii, sunt irlandezii cu dacii noștri!

Nota bene: mi s-a spus că bietul consilier papal a fost „promovat” pe internetul a mii de români de dl Daniel Roxin... Mi-aduc bine aminte cu ce plăcere l-am ascultat prima oară și primele minute pe mai sus numitul, într-un film, pe Nașul TV. Pe la mijlocul filmului am început să mă necăjesc pentru exagerările și neadevărurile pe care le spunea cu mare putere de convingere pentru orice necunoscător al subiectului. Am luat legătura imediat cu junele copil și i-am făcut propunerea de a-i pune la dispoziție autori, documente și informații care îl contrazic. E păcat, i-am spus, ca nobila cauză a adevărului despre daci să fie susținută prin teze false, prin alte minciuni! Neadevărurile spuse despre daci - și, în general despre români, nu le putem contracara prin alte neadevăruri!...

Dl Roxin nu a acceptat oferta mea, nu ne-am întâlnit să discutăm, invitat la nașul TV, eu sau altul, care să prezinte și altera pars a disputei, nu am fost ș.a.m.d. O adevărată mizerie!

Înclin tot mai mult să cred că „junele copil” știe bine că nu e corect ce face. Dar perseverează, iată, a introdus în ecuația adevărului despre daci și acest element nou: părerea unui consilier papal... Nu a cunoscut Daniel Roxin nimic despre trecutul penibil, jalnic, al acestui pedepsit de Dumnezeu? Sau cumva beteșugul individului nu i se pare important, grav?!

Lucrurile încep să ia o turnură tot mai serioasă, mai gravă! Nu pare a fi vorba de o greșeală, de o manevră mediatică neîndemânatică totuși, ci de o acțiune perfect conștientă de a lovi în identitatea noastră etnică exact la rădăcină, la temelie!

În aceste condiții,

fac publică invitația mea, adresată dlui Daniel ROXIN, de a avea amândoi o discuție publică, televizată în direct la Nașul TV sau alt post, pe tema ne-adevărurilor rostite de domnia sa despre daci și despre istoricii români „academici”! Îi pun la dispoziție mai tot ce am scris și eu pe acest subiect, ca să aflăm de la dînsul și ce neadevăruri am produs eu pe această temă!...

Să fim bine înțeleși: nu tot ce a spus Daniel Roxin pe acest subiect este ne-adevăr. Nu tot, ci doar destul de mult!...  Inadmisibil de mult!

27 martie 2013                                                                                                          

                                                                                                              ION  COJA

Imigranţi din toate ţările, vă ordon treceţi Nădlacul şi cuceriţi Occidentul!

Imigranţi din toate ţările, vă ordon treceţi Nădlacul şi cuceriţi Occidentul!

de George Bogdan

Imigraţia ilegală din zonele non-UE (Africa, Asia, Orientul Mijlociu) nu are ca destinaţie România, țară cancerizată de corupţia regimului băsist. Imigranţii ilegali din aceste zone sunt disperați să ajungă în statele dezvoltate ale Occidentului. Unele dintre aceste state membre UE sunt cele care se opun pe faţă intrării noastre în Schengen. Cu Germania, über alles, în fruntea listei. Teama burdihanelor îmbuibate din spaţiul comunitar (acolo unde cică am fi şi noi membri cu drepturi depline) nu este generată de riscul unor eventuale de valuri masive de imigranți din zone non-UE. Londra şi Berlinul se tem cel mai tare de „sărăntocii” din UE: România şi Bulgaria.

Nu ni se reproşează că am fi incapabili tehnologic să oprim eventuale afluxuri masive de imigranţi din Africa sau Orientul Mijlociu. Ar fi fost şi culmea. Toate rapoartele tehnice privind Schengen menţionează sisteme performante de supraveghere ale frontierelor României. De pe urma contractelor de super-tehnologizare a frontierelor româneşti – de peste un miliard de euro - companii occidentale au făcut un frumos profit. Investiţia a fost făcută nu atât pentru securitatea statului român, cât mai ales pentru a asigura securitatea occidentalilor.

Isteria de cetate asediată îi frisonează pe germani şi pe britanici când vine vorba de cetăţenii europeni români şi bulgari. Îi roade grija nu de „barbarii” din afara UE, ci de „sărăntocii” din spaţiul comunitar. Pe „barbarii” din afara UE îi poți lua cu împrumut o vreme, le poți tolera prezența în tabere cu sârmă ghimpată, poți să îi pui la spălat wc-uri, să practice meserii periculoase, când poliția comite abuzuri față de ei puțin îți pasă. Pentru că nu dispun de drepturi înscrise într-un tratat de aderare, îi poți expulza când vrei. Pe români și bulgari, nu. Riscul politic este mai mare, întrucât cei de la Comisia Europeană stau cu pleoapa pe tine ca stat membru, indiferent dacă ești contributor net sau nu la bugetul UE.

Marea Britanie și Germania se tem că românii și bulgarii vor veni peste ei doar pentru a beneficia de alocaţii sociale. Minciuna este imensă. Au statistici clare care spun că românii au avut unul din cele mai mari coeficiente de integrare socială și că sunt extrem de performanți în momentul în care sunt lăsați să își practice meseriile cunoscute, fără să le pună blocaje. Mult trâmbițata marjă de infracționalitate înseamnă nimic pe lângă avantajele aduse PIB-ului.

Problema este cu totul alta. Românii, bulgarii și polonezii aduc însă cu ei o problemă care îi deranjează pe mulți parteneri din UE. Îi obligă să se adapteze la suflul nou al principiului liberei concurențe. Politicieni conservatori din state UE au câștigat voturi și susținere pentru că au întreținut în chip criminal mentalitatea de asistați sociali ai propriilor lor electori. Au făcut din protejarea sistemelor lor de asigurări sociale temă de manipulare electorală. Cum să le spună creștin-socialul Hans-Peter Friedrich bavarezilor lui cu burdihanul plin de bere și cu metalitate de skin-heads că lucrătorii românii, polonezii și bulgari se dovedesc a fi uneori mai competitivi ca ei și că, fiind și ei cetățeni UE, au aceleași drepturi ca ei la sistemul de asigurări sociale. Din punct de vedere politic, ar fi sinucigaș

În timp ce scuipă pe est-europeni, Marea Britanie oferă avantaje sociale musulmanilor poligami. În timp ce premierul David Cameron vrea să stopeze venirea de instalatori polonezi, căpșunari români și castravețari bulgari, guvernul britanic a mărit în acest an contribuțiile sociale pentru musulmanii care practică poligamia și care au mai multe neveste și, implicit, mai mulți copii. Deși poligamia este interzisă prin lege în Marea Britanie, regatul recunoaște indirect, prin această măsură, dreptul celor care se declară de religie islamică de a avea mai multe neveste (uneori mai mult de patru) și de a avea alocații de la stat pentru ele și copiii lor.

Scandalul cu blocarea accesului la Schengen descrie de fapt o dimensiune nouă care tinde să se configureze în Europa. Principiul liberei circulații a mărfurilor, bunurilor și serviciilor este ținut la loc de cinste de sclifositele cu pretenții din UE (Marea Britanie, Germania, Olanda), pentru că le aduce avantaje economice. Este extrem de avantajos să plaseze, fără taxe vamale, produse și servicii ale companiilor lor pe piețele din alte state UE. Contribuția lor netă la bugetul UE înseamnă nimic pe lângă profitul real – în termeni strict comerciali, dar și simbolici – pe care îl au. Ipocrizia constă în a le lăsa permeabile frontierele interne în UE pentru fluxurile comerciale care îți aduc profit, dar le închizi circulaţiei libere a persoanelor.

Germania, Marea Britanie și Olanda au forțat în ultimii ani să se schimbe regulile jocului Schengen în timpul derulării lui. În septembrie 2011, Comisia Europeană a inițiat o propunere de modificare a Codului frontierelor Schengen. Acest lucru ar fi însemnat reintroducerea în orice moment a controalelor la frontierele interne ale statelor UE. Decizia urma să se facă pe baza unei propuneri a Comisiei susținută de o majoritate calificată a experților din statele membre.

Practic, Marea Britanie, Germania și ale state cereau ceva absolut incredibil. Să fie lăsate să își suspende obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare când apreciau ele că interese lor naționale sunt afectate. Respectarea până la capăt a obligațiilor din Tratatul UE rămâne pe seama restului prostimii din UE. Constatăm că nu corupția din România sau eventuale «valuri masive» de muncitori români (profețiile mincinoase ale tabloidelor britanice) distrug construcția UE, ci o periculoasă relativizare a unor drepturi și obligații din Tratatul UE chair de către primadonele din UE, atunci când au ele interesul.

Este difuzată deja concepția în interiorul UE că spațiul comunitar va fi fiind el, teoretic, un spațiu al egalității între drepturi între toate țările componente, dar, de facto, cei puternici din UE se pot juca cum vor cu norme și legi și le pot modifica din mers, potrivit intereselor lor. Pe de o parte, primadonele din UE cer pe la summituri mai multă uniune economică și monetară, mai mult federalism, dar în realitate practică un naționalism nedeclarat și un protecționism agresiv absolut paralizante.

Ca atare, propun autorităților române să joace și ele cartea relativizării normelor UE. Luăm un scenariu ipotetic și îl vindem prin cancelariile occidentale drept unul foarte posibil. Ca și Marea Britanie sau Germania, și România vrea să își apere interesele naționale, dincolo de orice cerințe impuse de UE. Când ne simțim afectați, aceste cerințe europene pot fi suspendate. Când vine vorba de protejarea frontierelor noastre (trafic de droguri, trafic de carne vie, imigranți care vor să rămână pe teritoriul național), poliția de frontieră din România să fie fără milă. Nmic din aceste forme de infracționalitate nu trebuie să aducă atingere României. Eliminate fără cruțare. În schimb, când vin fluxuri masive de imigranţi din Africa sau Orientul Mijlociu, care vor să ia cu asalt Occidentul bogat, poliția de frontieră din România să devină extrem de tolerantă. Vama de la Giurgiu să redevină o nouă Lampedusa. Vajnicul polițist de frontieră, umilit de declarațiile aberante ale ministrului german de interne, să îi alinieze la frontieră pe toți amărâții lumii care vor să ajungă în Germania sau Marea Britanie și să spună: «Imigranţi din toate ţările, vă ordon treceţi Nădlacul şi cuceriţi Occidentul!».