CUIE  RUGINITE ŞI ŢÎNŢARI

Maria Diana Popescu, Agero

Uite Grecia, nu e Grecia! Hocus-pocus umflă dolarul şi euro în pene, umflînd sacul marilor puteri. Din aceste scamatorii de lux se hrăneşte visteria americană şi cea a Uniunii.  Voci ale presei compară Grecia cu Bangladeshul. Noi cu cine ne asemuim? Cumva cu Japonia anilor 1945? Ei, da!, unde-i multă politică, tot atîta ipocrizie! La ce a dus preţiosul capitalism?  Pînă şi americanii de rînd au ajuns să ne fure. Într-una din nopţile trecute, doi yankei de la baza Kogălniceanu au fot prinşi pe situl arheologic al cetăţii Carsium - Hârşova, căutînd cu  detectoare de metale preţioase, potrivit unei legende, o caleaşcă plină cu bijuterii de aur străvechi.  Deşi s-au ales cu dosare penale,  vor fi cercetaţi în S.U.A.,  potrivit unui protocol din 2004 şi vor scăpa basma-curată.  Parcă ar fi primii! Şi ei, şi puşcaşul marin care a lovit recent cu o sticlă în cap pe un tînar, într-un bar din Iaşi, vor scăpa de pedeapsă, precum americanul care l-a ucis pe legendarul Teo Peter. 

Alura politicii americane şi-a pus amprenta pe slujbaşi: păcălesc, exploatează, explorează în scopuri egoiste, iau pe gratis, fentează permanent, fură delicat. Pacta sunt suveranda,  de „veselia” românilor cea de toate zilele se va ocupa de acum înainte scutul antirachetă, devenit operaţional la Deveselu. Pe lista noilor achiziţii de la americani, preşedintele a trecut nişte drone second hand. Staţi liniştiţi, nu primim vize pentru America, în schimbul cuielor ruginite bătute de preşedinte în jugul României. Fiarele casate, de care americanii ţin cu tot dinadinsul să scape, pentru că dezmembrarea lor  nu e ecologică, nu vor agita Rusia. Nu-i doare capul pe ruşi că în urma summit-ului NATO de la Chicago, o ştire umple de stropi presa internaţională.  Ei vor continua ceea ce au început. Au cele mai puternice rachete şi nu se tem de ţînţari. Uite aşa se va relua spirala înarmărilor. Vorbim de funie în casa spînzuratului, nu-i aşa? Carenţele de cinste şi patriotism, dar şi analfabetismul diplomatic, au adunat în curtea noastră  deşeuri care obligă şi cocoşează naţiunea dinaintea marilor puteri. Extrapolînd, nu trebuie să fii Mafalda ca să înţelegi că, în următoarele decenii nu va fi bine deloc. Cum Decebal şi Zamolxe au fost daci, nu romani, iar galii n-au cum să fie francezi, tot atît de mare este diferenţa între diplomaţii de carieră şi politicienii capitalişti, potriviţi în a reforma  penitenciarele. Din interior, desigur, şi cu volumul manelelor, la maxim. Ne-a fost greu cu „was ist das”, poate şi cu „davai ceas”,  dar să ne amintim de Tanase: „Davai ceas, davai moşia,/ Harasho tovărăşia”. Aşadar, „ciocu' mic”, domule Ilie, românii nu vor dispărea cînd vor cîinii capitalişti! Chiar dacă ipocrizia, corupţia, abuzurile, şi meltenii purtători ai acestor valori, sînt eterne.

Să lăsăm Grecia, unealta Americii, în pace, şi dorinţele fierbinţi ale U.E, faţă de ea, şi să ne vedem d-ale noastre, adică tot de ale lor. Să vedeţi ce „bine şi frumos” va fi în România cînd vor fi debarcate în ţară dronele de la americani, şi vom renunţa la bătrînul Leu pentru rechinul Euro! Dacă aveţi un ban deoparte, cumpăraţi  terenuri. Şi aşa sînt vîndute pe mai nimic veneticilor! Cumpăraţi case, livezi, podgorii, stupi, vaci, găini, oi, capre, orice poate asigura un troc echitabil între membrii societăţii. Statisticile sînt speculaţii, iar promisiunile rămîn promisiuni,  chiar dacă programul de lucru se aliniază la U.E., iar bugetarii se vor odihni mai mult cu o oră. Însă, fie la privat, fie la stat, românii muncesc în Lei pe cele mai mici salarii din Uniune şi plătesc facturile în Euro.  Capitalism de cazino, capitalism de speculaţie. Cine faci bani buni în capitalism? Aţi ghicit: speculantul. De ce este stabilitate economică în Germania, de pildă? E o ţară echitabilă pentru cetăţenii ei. Nu există această polarizare abjectă ca la noi. Munca este plătită onorant şi nu se permite îmbogăţirea peste noapte. La noi, de dragul poporului, pentru a-l ţine bolnav şi prost educat, profesorii şi medicii primesc salarii de 800 de lei. Genocid „magna cum laude”! Distrugerea sistemului de învăţămînt şi de sănătate, domenii cheie ale civilizaţiei unei naţiuni, sînt părţi din programul integrării. Suficient să ne uităm la diplomele politicienilor descurcăreţi, care şi-au luat bacul pe la 30 de ani, iar acum, ce miracol!, au două-trei licenţe şi cîteva masterate în traistă, în doi-trei ani. Mediul universitar sănătos de altă dată este infestat  de fabricile de diplome în serie şi de mofturile analfabeţilor,  care au   agonisit, pe lîngă bogăţii din trupul ţării, titluri universitare cît mai occidentale. Universităţile private sînt sub aripa managerilor politici, nu  a intelectualilor rasaţi.

Se apropie votul! Românului trebuie să-i displacă măsluirea adevărului prin statistici false şi ţeapa politicienilor,  muşcaţi de căpuşe. Id est, să ia parte în număr cît mai mare la parastasul băncilor de pe teritoriul nostru şi la cel al organismelor financiare mondiale, să asculte în mod civilizat prohodul şi fuga exploatatorilor în ţintirimul creat de ei.

LANSARE de CARTE

Lansari la BookFest 2012

Publicat de admin in Publicistică.Varia pe 26.05.2012 | 2 comentarii

Joi 31 mai
 16.00-16.30 Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții
(Cafeneaua Literară Julius Meinl, Pav. C4)
Lansare: Editura Națiunea – Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga de Ion Coja
Invitați: Romeo Tarhon, Cezar A. Mihalache, Alex Pușcașu
Moderator: Pusi Dinulescu
 Vineri 1 iunie
 16.00-16.30 Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții
(Cafeneaua Literară Julius Meinl, Pav. C4)
Lansare Editura Națiunea: Și îngerii au îngeri păzitori de Romeo Tarhon
Invitați: Cezar A. Mihalache, Alex Pușcașu, Carol Harsan
Moderator: Cezarina Adamescu
 Sambata 2 iunie
 16.00-16.30 Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții
(Cafeneaua Literară Julius Meinl, Pav. C4)
Lansare a editurii Națiunea: Renăscut din cenușa uitării. Între Dacia Felix și Leumi Bank de Cezar A. Mihalache
Invitați: Sever Mureșan, Romeo Tarhon, Alex Pușcașu
Moderator: Ion Coja
 Duminica 3 iunie
 16.00-16.30 Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții
(Cafeneaua Literară Julius Meinl, Pav. C4)
Lansare a editurii Națiunea: Viaţă după viaţă de Silvia Urlih
Invitați: Romeo Tarhon, Alex Pușcașu
Moderator: Cezar A. Mihalache

Scrisoare Deschisa catre Dl. ANDREI MARGA, 
Ministru de Externe al ROMANIEI

Stimate domnule ministru Andrei Marga,

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, organizaţie reprezentativă pentru cei 400.000 de români din cele trei judeţe, şi al cărei preşedinte de onoare este ÎPS Ioan Selejan, arhiepiscop de Covasna şi Harghita, vi se adresează nu numai în calitate de ministru de externe al României, ci şi în cea de om de ştiinţă şi cultură, specialist în istoria filosofiei, filosofia politică şi filosofia religiei.

Vă cerem să faceţi toate demersurile pentru a opri ingerinţele în viaţa politică internă a României şi să solicitaţi autorităţilor Republicii Ungaria să nu colaboreze cu organizaţiile extremiştilor maghiari din aşa-zisul Ținut Secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul naţional ungar şi să nu implice în aceste demersuri şi România. De asemenea, vă rugăm să reiteraţi guvernului din care faceţi parte cererea noastră ca în ceea ce priveşte „cazul József Nyírő ” să acţioneze în consens cu Legea 107/2006 privind, printre altele, interzicerea promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Parafrazând o celebră formulare, o stafie bântuie din nou prin Europa. Doar că nu este stafia comunismului, ci aceea a neo-fascismului. Peste câteva zile, ea va sosi şi în România: după cum s-a anunţat, la iniţiativa Partidului Civic Maghiar şi a Fundaţiei Pro Odorhei, pe data de 27 mai, cu ocazia Rusaliilor catolice, urmează ca osemintele lui József Nyírő (scriitor, altfel, de talent dar care s-a manifestat ca fascist învederat), să fie aduse din Ungaria pentru a fi reînhumate cu mare pompă la Odorheiu Secuiesc. La „ceremonie” vor participa şi politicieni de vârf din Ungaria.

După cum reiese din documentele pe care vi le anexăm, în limba maghiară şi în traducere, în anii celui de al doilea război mondial, Nyírő s-a manifestat activ ca susţinător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Ferenc Szálasi, formaţie naţional-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria. El şi-a pus calităţile sale literare şi notorietatea în slujba propagandei hungarismului, aberanta ideologie fascistoidă elaborată de Szálasi, a radicalismului ultranaţionalist şi şovin, antisemit, antiromân şi xenofob.

Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:

„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu” rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (sn)”.

Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoarea sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „…crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost – aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly – efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, József Nyírő (s.n.), dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, Lengyel József , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră”.

Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.

Răspunsul este: în primul rând pentru că se poate! Se poate din cauza nevolniciei şi oportunismului politic al guvernelor care s-au succedat în ultimul timp, permiţând în chiar inima ţării o disoluţie a autorităţii statale mergând până la instaurarea unei veritabile stări de co-suveranitate.

În al doilea rând pentru că este vorba de o acţiune de manipulare a opiniei publice în scopuri electorale, instrumentată până în cele mai mici amănunte. Beneficiarul este Partidul Civic Maghiar (PCM), practic filiala în România a Fidesz – Partidul Civic Ungar, ca iniţiator al reînhumării lui József Nyírő, şi care doreşte să recâştige primăria din Odorheiu Secuiesc, iar perdantul Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, adversarul PCM.

În acest scop, pe data de 3 aprilie a.c. osemintele lui József Nyírő au fost deshumate din cimitirul Almueda din Madrid de către şi pe socoteala Guvernului ungar condus de Fidesz şi transportate la Budapesta cu gardă de onoare! Ele urmează apoi să fie duse cu „trenul pelegrinilor – Fericita Fecioară” cu care se pleacă din Budapesta la 24 mai la pelerinajul care are loc la Șumuleu de Rusalii, ceremonie la care participă o mulţime imensă. De la Șumuleu, osemintele urmează să fie purtate de un detaşament de husari călări (!), însoţit de membri ai Parlamentului Ungariei, la Odorheiu Secuiesc. Aici, în piaţa centrală a municipiului, urmează să aibă loc o ceremonie de comemorare a lui Nyírő şi reînhumarea sa în Cimitirul catolic cu slujba religioasă de rigoare.

Întreaga acţiune se desfăşoară sub patronajul lui László Kövér, preşedintele Parlamentului Ungariei, fost ministru însărcinat, în anterioara guvernare a Fidesz, cu coordonarea serviciilor de informaţii ungare…

Stimate domnule ministru,

„Istoria omenirii este suma erorilor care ar fi putut fi evitate”. Este semnificativ că acest aforism îi aparţine marelui politician german Konrad Adenauer. El este cel care a demonstrat că pentru a fi cu adevărat demni de numele de oameni, trebuie să ştim să învăţăm din erori. Pentru ca ele să nu se mai repete, ca răul să nu se banalizeze.

Marele poet de origine română B. Fundoianu, devenit apoi, sub numele de Benjamin Fondane, unul dintre marii poeţi moderni ai Franţei care a sfârşit prin a fi ucis la Auschwitz, scria: „Il faut crier jusquà la fin des temps” – Trebuie să strigăm până la sfârşitul timpurilor! Gândindu-ne la cei 1006 de români ucişi între 1940 şi 1944 în partea de Transilvanie cedată prin Diktatul de la Viena, la cele 126 de victime ale comunităţii evreieşti din Sărmaşu, exterminată în întregime în octombrie 1944 de armata şi jandarmeria horthyste în retragere, nu vom obosi să strigăm până în veacul veacurilor:

Nu lăsaţi fascismul hungarist să reînvie în chiar inima României !

  Dorin Suciu, preşedinte executiv al FCRCHM

Antonescu despre Rusia, Basarabia si Bucovina. Ceausescu despre 1812, Eminescu, limba “moldoveneasca” si Pactul Ribbentrop-Molotov. Din pacate, azi, Basescu a tacut

„Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”
- Ultima declaraţie a Mareşalului, din după-amiaza de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava.
„… Mă gândesc la ziua de mâine a României şi la eventualitatea că războiul va fi pierdut. Eu lupt cu Rusia, care este un inamic mortal al ţării mele. Jafurile Germaniei le putem îndura, dar sub ameninţarea Rusiei putem sucomba […] Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfârşitul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul şi poate să ajungă acolo numai traversând sau înghiţind România […] Eu nu fac un joc de trişor, ca vecinii mei unguri, visând prăbuşirea germanilor şi sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta şi ei nu au motive să se teamă de Rusia. Noi avem. Noi ştim că duşmanul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare şi a Ecaterinei a II-a, cărora Stalin le-a rămas credincios şi [pe care], trebuie să recunoaştem, îi continuă genial. Este ursul rus dintotdeauna, care, înveşmântându-se astăzi în comunism, înaintează în numele unei ideal care corupe intelectualitatea şi, ascunzându-şi colţii după o zdreanţă roşie, atrage masele de muncitori şi ţărani. Eu voi arunca în război, spre a-i zăgăzui pe ruşi, toate forţele pe care voi izbuti să le înarmez, convins că acesta este supremul bine pentru România: zăgăzuirea ruşilor…”
- Declaraţia confidenţială făcută de Maresalul Ion Antonescu ziaristului italian Lamberti Sorrentino pentru „Il Tempo” la 26 ianuarie 1943
Sursa: EXCLUSIV Ziaristi Online. La 200 de ani de la Raptul Basarabiei – Nicolae Iorga si Ion Antonescu. Un Studiu de Caz realizat pentru Conferinta Internationala BASARABIA – 1812 de Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu »

“Anul viitor se implinesc 45 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. De aceea, Romania considera ca trebuie sa se treaca la adoptarea masurilor necesare solutionarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat inca.
In primul rand apare necesar sa se adopte o pozitie clara, fara echivoc de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”
- Nicolae Ceausescu, Din Discursul tinut la Congresul al XIV-lea al PCR, 20 noiembrie 1989
“Exprimându-şi încă o dată nedumerirea faţă de pretenţiile sovietice, N. Ceauşescu a spus că nu a luat cu sine materialele respective ce ar ilustra nerespectarea înţelegerilor de către partea sovietică, însă, odată ce chestiune a fost abordată, el ar dori să declare că în literatura sovietică şi, mai ales, în cea moldovenească se denaturează – ca şi mai înainte – următoarele trei grupuri de chestiuni:
1) se reabilitează politica ţarismului în Balcani şi în regiunea dunăreană, aceasta fiind prezentată doar în plan pozitiv (mai cu seamă în chestiunea româno-basarabeană).
2) este tratată incorect, ca şi până acum, chestiunea privind existenţa poporului moldovenesc, limbii moldoveneşti şi naţiunii moldoveneşti aparte.
3) ca şi mai înainte, în literatura moldovenească, clasicii români sunt numiţi incorect moldoveni.
În opinia lui N. Ceauşescu, este absolut incorectă şi sub aspect istoric, social şi al luptei de clasă, şi sub aspect marxist afirmaţia că includerea, în 1812, a Basarabiei în componenţa Rusiei a fost legitimă şi conformă voinţei popoarelor. Nimic nu a fost legitim în acest act, afirma N. Ceauşescu. Alipirea s-a produs împotriva voinţei poporului şi împotriva dorinţei Guvernului moldovenesc. Am dori ca autorii sovietici să spună lucrurilor pe nume.
(…)
Referitor la a doua chestiune, anul trecut, a subliniat N. Ceauşescu, ei au promis să recunoască RSS Moldovenească şi să nu o ignore. Am făcut aceasta, dar nu vom fi niciodată de acord cu ideea şi nu vom recunoaşte niciodată că există o oarecare naţiune şi o limbă moldovenească separate. (Aici el a făcut trimitere la D. Cantemir, la unii miniştri ţarişti şi la lucrările unorautori sovietici publicate în perioada 1927-1930, precum şi la Marea Enciclopedie Sovietică editată după război, în care se spunea că în spaţiul dintre Prut şi Nistru al URSS locuiesc români).
L. I. Brejnev a opinat că nu trebuie să ne bazăm doar pe autori sau pe momente din lucrările acestora sau ale unor personalităţi, inclusiv Cantemir, care conţin teze avantajoase pentru români; lucrurile trebuie privite în mod real. Poporul moldovenesc, limba, cultura, conştiinţa lui naţională există în mod real, a declarat şi, oricât am nega acest lucru, el nu va înceta să existe. „Dumneavoastră, tov. Ceauşescu, printre altele, aţi fost la moldoveni şi v-aţi putut convinge că ei există în realitate”, a subliniat L. I. Brejnev.
„Da, a ripostat N. Ceauşescu, am fost, dar ei au vorbit cu mine româneşte”.
L. I. Brejnev l-a îndemnat să nu se agaţe de limbă, chiar dacă limbile moldovenească şi română ar fi absolut asemănătoare (deşi nu e deloc aşa), nici atunci nu va fi vorba de o naţiune unică. Căci în multe alte ţări popoarele vorbesc aceleaşi limbi, dar sunt naţiuni diferite (Austria şi Germania, SUA şi Anglia, ţările arabe etc.). Şi, în această chestiune, a conchis L. I. Brejnev, dumneavoastră, Nicolae Andreevici, nu vă situaţi pe poziţii marxiste.
Referitor la a treia chestiune, N. Ceauşescu a declarat co dovadă ce confirmă că limba, naţiunea moldovenească nu există de sine stătător e şi faptul că moldovenii fură clasicii români şi îi numesc moldoveni. Până şi pe M. Eminescu, adept înverşunat al unirii Moldovei şi Munteniei, care întotdeauna s-a considerat român, este fondatorul poeziei române, a făcut foarte mult pentru dezvoltarea limbii şi literaturii române, moldovenii îl numesc moldovean.”
- Din CONSPECTUL ÎNTÂLNIRII ŞI TRATATIVELOR PURTATE DE L. I. BREJNEV CU N. CEAUŞESCU ÎN CRIMEEA, LA 5 AUGUST 1977, realizat de V. I. POTAPOV, şeful Sectorului România al Secţiei CC al PCUS
Sursa: Gheorghe Negru, Disputa dintre URSS şi RSR privind tratarea istoriei relaţiilor ruso- şi sovieto-române, în „Destin Românesc”, Chişinău, an V, no. 3-4/2010, pp. 182-187, document reprodus integral in ARHIVELE SECRETE  BASARABIA-BUCOVINA.INFO si extras din lucrarea profesorului Gheorghe Buzatu – Nicolae Ceausescu – Biografii Paralele. Stenograme si Cuvantari Secrete. Dosare Inedite. Procesul si Executia. Editura TipoMoldova, Iasi, 2011

Asa sa tot faci “revolutie”!

  SA TOT FACI REVOLUTIE CU 600.000 MILITARI RUSI RETRASI DIN R.D. GERMANA SI STATIONATI IN UNGARIA, LA GRANITA ROMANIEI, CU 100.000 MILITARI RUSI MASATI LA GRANITA ROMANIEI PE PRUT SI CU 100.000 DE DIVERSIONISTI – TERORISTI STRAINI, ADUSI IN TARA DE CONDUCEREA SECURITATII ROMANE.

            Au trecut mai mult de 22 ani si tot se ascunde adevarul despre complotul international antiromanesc din decembrie 1989. S-au scris sute de carti despre murdaria facuta de statele complotiste cu concursul criminalilor, tradatorilor si complotistilor romani. In toate cartile se evita sa se spuna adevarul. Cele mai multe carti sunt scrise sa acopere murdaria si crimele facute in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Culmea ironiei: chiar principalii complotisti, tradatori si criminali scriu carti. Vor sa ramana erori in istorie, nu asasini ceea ce sunt cu adevarat. Barbaria, celor care au facut baia de sange in decembrie 1989, a ingrozit intreaga lume de pe glob.
Complotul international antiromanesc din decembrie 1989 a fost conceput si condus de iudaismul mondial cu urmatorul scop: asasinarea presedintelui Romaniei si instalarea la conducerea Statului Roman a unor elemente iudeo-rusesti, dezmembrarea Statutul Roman , permiterii invaziei evreiesti, improprietaririi evreilor cu bunurile materiale si morale ale patriei noastre si alungarea romanilor de pe meleagurile lor stramosesti. Romania, urma sa ramana numai cu Muntenia (si ea ciuntita ; granita se stabilise, la Campina cu noul Stat Ungar) si sa se numeasca Republica Muntenia. Ce ticalosie !!!
Recent au aparut 3 carti despre evenimentele din decembrie 1989 scrise de Dl. Grigore CARTIANU: SFARSITUL CEAUSESTILOR. Sa mori impuscat ca un animal salbatic. CRIMELE REVOLUTIEI. Sangeroasa diversiune a KGB-istilor din FSN si TERORISTII PRINTRE NOI. Adevarul despre ucigasii revolutiei.
Am citit cu mult interes cele 3 carti scrise de dansul despre asa zisa revolutie din decembrie si il felicit pentru ca este singurul scriitor care se aproprie de adevarul despre baia de sange si ii desconspira pe ucigasii din decembrie 1989
M-a surprins totusi ca in volumul “Teroristii printre noi” la pagina 15 scrie ca nu stie cum in ziua de 22 decembrie 1989, bucurestenii au umplut Piata Universitatii din proprie initiativa. Nu era niciun om nebun, idiot, tampit, sa se duca in fata armelor de foc, mai ales coloane intregi.
Cele 3 coloane, care au patruns in centrul capitalei era formata din cei 7000 de militari imbracati in civil de pe santierul de constructii al Casei Poporului. Ei faceau parte din unitatile militare: UM 02383; UM02373 si UM 0270 Bucuresti si au fost adusi in centru, la ordinul expres al ministrului Vasile Milea. Deasemeni Vasile Milea a ordonat ca detasamentele de militari, apartinand UM 01210, UM1308 si UM 01246 Bucuresti, care aveau misiunea sa asigure ordinea si paza institutiilor statului, sa se retraga din centrul capitalei si sa foloseasca alte trasee pentru a nu se intalni cu coloanele de militari in civil, asa zisii “demonstranti” (va rog vedeti cartea “Adevar despre decembrie 1989” de Constantin Sava si Constantin Monac, Editura Forum, Bucuresti, 1999, la paginile 110 si 111).
Cand tradarea a fost descoperita, Vasile Milea a incercat sa se autoraneasca. Un militar cand vrea sa se omoare, isi pune pistolul la timpla sau la inima. Nu isi pune pistolul in coaste, cu teava indreptata de jos in sus. Un gest de mare lasitate. Dupa ce s-a anuntat ca ministrul MILEA, s-a sinucis, cele 3 coloane de militari in civil care lucrau pe santierul Casei Poporului, au fost retrase in cazarmi si pe stazi au navalit oamenii care erau in misiune: securistii, complotistii, diversionistii – teroristii, evreii, tiganii, iudeo-tiganii, sectantii si poporul gura casca. Si in urma lor o masa si mai mare de jefuitori, care au spart magazinele, care au spart tot. Foarte multi dintre jefuitori au carmit-o dupa aceea, si s-au facut revolutionari (va rog vederti cartea “CEAUSESCU: adevarul din umbra” de Arh. Camil Rogulski, Editura Evenimentul Romanesc, 2001). Este adevarat ca cea mai mare parte a celor care au jefuit proveneau din lumea interlopa si alogena. Ce mai activi au fost tiganii si evreii. Va rog sa verificati cele relatate  mai sus la conducerile unitatilor militare: UM 02383, UM02373 si UM0270. Colonelul Bartos Comandantul UM 02383, traieste si poate furniza multe date. Deasemeni traieste generalul GOMOIU, care in aceea perioada era seful Directiei de Constructii – Montaj din Ministerul Apararii Nationale, care si el a fost implicat in trimiterea coloanelor de militari imbracati in haine civile, in centrul capitalei.
A decedat numai generalul BOGDAN CONSTANTIN (1924-2008), care a coordonat direct unitatile militare mentionate mai sus. Este adevarat a fost recompensat cu un loc de veci in cimitirul militar Ghencea, langa mormintele lui NICOLAE MILITARU, ION IONITA, GICA POPA, VALTER ROMAN, BURCA, HORTOPAN, ETC. .
Toata lumea s-a intrebat si se mai intreaba cum a fost posibil ca VASILE MILEA  sa faca un asemenea act de tradare ? Adevarul l-a aflat senatorul SERBAN SANDULESCU, care a descoperit ca MILEA era intr-o organizatie, care complota contra STATULUI ROMAN, inca din anul 1969 si era agent al iudaismului mondial. (Rog vedeti cartea “Lovitura de Stat a confiscat Revolutia Romana”, Bucuresti, Omega Press, 1996).
Deasemeni va rog sa cititi si capitolul “un oportunist Vasile Milea” din Cartea “Decembrie ’89, Criminala capodopera” de Ilie Stoian, editura EVEX, 1998, Bucuresti), unde il prezinta pe Vasile Milea ca cea mai sinistra persoana din armata. Ar fi interesanta o documentara in comuna LERESTI, unde s-a nascut MILEA. Fratele lui nici nu stia sa vorbeasca si a decedat in anul 2000. In anul 1970 cand era comandantul unitatii de tancuri de la Basarabi- Constanta , VASILE MILEA a fost prins cu niste hotii si a fost retrogadat ca simplu soldat si indepartat din armata. Iudaismul mondial a tras sforile si l-au reprimit in armata cu acelasi grad, numindu-l comandantul unitatii de tancuri de la Targu-Mures. Numirea lui in functia de Ministru al Apararii Nationale, a fost aranjata tot de iudaismul mondial si a nemultumit pe majoritatea ofiterilor si generalilor romani.
In timpul evenimentelor din decembrie 1989, circula o vorba de duh:”Sa tot faci revolutie cu 600.000 militari rusi, stationati in Ungaria (veniti din RDG), cu 100.000 militari rusi masati la granita Romaniei pe Prut, cu o 100.000 de diversionisti-teroristi straini, adusi in tara de Conducerea Securitatii Romane si cu peste 100 de avioane, apartinand fortelor NATO, care survolau teritoriul Romaniei si asteptau un semn sa inceapa bombardamentele asupra obiectivelor militare si civile si asupra populatiei pasnice. Va uita vreodata omenirea aceasta murdarie a celor doi: Gorbaciov si Bush ? ? ?
Totusi trebuie sa fim corecti si cinstiti si sa recunoastem, ca fara concursul complotistilor, tradatorilor si criminalilor din Romania, Iudaismul mondial nu ar fi reusit sa puna mana pe Romania si sa distruga sistmeul socialist din intreaga Europa, inclusiv Uniunea Sovietica . Sovieticii au fost pacaliti si acest fapt i-a costat. Cel mai puternic stat din lume, cel mai mare stat din lume a ajuns sa fie condus de iudaismul mondial, practic a devenit o colonie evreiasca. Este trist, este dureros dar este adevarat. De 2000 de ani iudaismul mondial duce o lupta pe viata si pe moarte impotriva principalului sau dusman: crestinismul ortodox.  Odata cu desfiintarea sistemului socialist, dupa 1990 a inceput si subminarea bisericii crestine ortodoxe, urmarindu-se desfiintarea religiei crestin-ortodoxe iar popoarele cu aceasta religie (rus, roman, sarb si grec) sa devenina niste robi ai statelor capitaliste. Evreii se lauda ca sistemul capitalist are la baza doctrina iudaica, iar catolicismul este etapa premergatoare a iudaizarii omenirii.
            Fisura in sistemul socialist a fost facuta la Bucuresti pentru ca majoritatea cadrelor din Securitate erau evrei, iar Securitatea era subordonata KGB-ului. Securitatea era Stat in Stat, chiar Stat supra Stat, iar Nicolae Ceausescu devenise prizonierul securitatii, asa a fost posibil ca Presedintele NICOLAE CEAUSESCU, sa fie pus pe fuga si haituit ca un bandit oarecare. Cand si in Uniunea Sovietica evreii au ajuns sa fie majoritari in KGB, si-au preluat puterea, transformarea statului sovietic intr-o colonie evreiasca a fost un lucru extrem de usor. Evreii din Uniunea Sovietica si-au dat mana cu evreii din Statele Unite ale Americii si au reusit sa distruga Sistemul Socialist din Europa si Uniunea Sovietica si sa devina practic stapanii acestor state.
            Este adevarat ca si unele Statele Capitaliste (iudaizate) din Europa au facut o propaganda plina de dusmanie impotriva Statului Roman. Imi amintesc ca un post de radio strain in decembrie 1989, transmitea urmatoarea stire:” Daca romanii se vor impotrivi schimbarilor, for fi bombardati si vor muri, cel putin 400.000 in Bucuresti iar cei ce vor ramane vor manca sobolani din daramaturi”. De aceea survolau teritoriul Romaniei cele peste 100 de avioane apartinand fortelor NATO. Aceasta este adevarata fapta a “eliberatorilor” din decembrie 1989.
Minunea dumnezeiasca a fost ca la ora 9:00 in 22 decembrie 1989 la Universitate, lumea a strigat “JOS COMUNISMUL “. Aceasta a ingrozit pe toti conducatorii lumii si a salvat poporul roman . De aceea represiunea a fost asa de sangeroasa pentru ca comunismul a fost o forma mascata de stapanire a omenirii de catre evrei si majoritatea statelor occidentale, inclusiv Uniunea Sovietica, erau conduse de evrei.. Pana atunci nimeni nu protestase contra comunismului. In Romania a fost prima revolutie anticomunista  (anti-iudaica) reusita din lume si care a dejucat planul complotistilor internationali si interni.

TUDOR VOICU

De  unde se trage saracia si nemernicia unei tari si a unui popor nevolnic!

Am mai zis: scoatem aur de 3000 de ani si deodata nu mai stim cum.

Trebuie sa vina altii sa-l scoata de la noi.

Chiar revoltator.

In frunte cu Basescu care vrea sa-l vanda. Dezinteresat...

Desteapta-te romane !!!

Români, treziti-va! Intr-o lume bezmetică, aurul este valoarea suprema! Jos labele de pe aurul României!

Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. Explicaţia: “Au avut hărţile geologice ale statului român”,

ne-a spus dr. ing. Florea Neagu

Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” - adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni - dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp.

“Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic,iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate”,

 a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în “patrulaterul aurului”.

Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.

250 de tone, doar la Roşia Montană

Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la“punct ochit - punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate ... Cum?

«Încă este mult aur în subteran»

“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum,statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”,

 ne-a spus dr. ing. Neagu.

Prima hartă a «bogăţiilor» româneşti datează din 1925

În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant.

Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul.

Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că

preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari...

Privatizarea rezervelor este ţinută «la secret»

Am cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns:

“Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (...) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”.

 Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.

Datorie externă, 92,1 miliarde €

În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, publicate cu patru luni în urmă, ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.

Record pentru preţul aurului

Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie

(n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua,

metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.

Dezvăluiri Libertatea

Secretele zăcămintelor de aur, vândute pe 10.000 de dolari

22 Aprilie 2011

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dezvaluiri-libertatea-secretele-zacamintelor-de-aur-vandute-pe-10-000-de-dolari-332016.html

============================

Profesorul Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur

======================

Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor preţioase. "Ocupăm locul cinci în lume la extracţie, în decursul istoriei", ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării. Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Şi aceasta în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă.

Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiţie multimilenară. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoşii noştri cunoşteau metalurgia aurului.

Suntem pe locul cinci în lume

"Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât poporul român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialişti, nu ne întreabă nimeni nimic",

ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur.

«Ţara noastră primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează»

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

"Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul",

 ne-a spus prof. Gheorghe Popescu. 
De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. 

Exclusiv 
Avem 6.000 de tone de aur, adică 250 de miliarde de euro!
Sorin Golea 14 Noiembrie 2011, 

Interviu cu Dl. Profesor Ion COJA

Paul Cornea și Dolfi Drimer au inventat „fabricile de diplome”! Ei au declanșat procesul de degradare a învățămîntului românesc!

Domnule profesor  ION  COJA, ați publicat pe site-ul dumneavoastră textul dlui profesor DAN UNGUREANU despre halul în care a decăzut învățămîntul filologic din România. Este un text mai vechi, de ce l-ați publicat abia acum? Cumva sub impresia scandalului produs în jurul miniștrilor propuși la Învățămînt de Victor Ponta?

Cred că da! Nu pot spune că este picătura care a umplut paharul, mai degrabă m-am necăjit pentru Ponta că nu este cel care părea a fi… Încă o șansă ratată, se pare.

Cum apreciați reacția presei, a societății?

Lamentabilă!… S-a oprit, nici măcar la mijlocul drumului nu a ajuns! S-a limitat la niște excrescențe mai vizibile acum și mai urît mirositoare după gafele lui Ponta, fără să meargă la esența și totalitatea lucrurilor!…  Nici măcar nu s-au întrebat cum a putut madam aceea să ajungă și într-un  organism juridic de elită ca reprezentantă a societății civile?! Este evident că toată cariera ei este legată de minciună, de sistemul fraudulos de acordare a titlurilor universitare, a doctoratelor etc., sistem de care au beneficiat 80% dintre așa zișii noștri politicieni! În frunte, probabil, cu soțul ei! Așa se explică presiunile făcute asupra lui Ponta: majoritatea parlamentarilor USL, probabil, îi sunt îndatorați! I-a făcut oameni!… I-a făcut doctori și profesori universitari pe bandă rulantă! O rușine națională, pur și simplu! Iar presa comentează greșelile ei de ortografie numai!… Și eu fac greșeli de ortografie! Nu sunt la pas cu DEX-ul!

Credeți că vom ajunge să-l regretăm pe Funeriu, fostul ministru?

Ipochimenul acela, care a făcut și el de rușine biroul lui Spiru Haret, nu e cu nimic mai breaz! Tot un impostor! Când a fost numit ministru, nu exista nicio performanță care să-l recomande, nu avea nici o oră petrecută la catedră, în viața lui nu ținuse în mână un catalog, nu dăduse o notă vreunui elev sau student! Culmea, nu avea nici măcar liceul terminat!… I-a chemat pe subalternii săi din comisia de echivalare a studiilor și le-a cerut să-i echivaleze studiile făcute în străinătate și să-i elibereze o diplomă de bacalaureat și una de licență! Spre cinstea lor, membrii acelei comisii au cercetat actele prezentate de onor hahalera de ministru și au ajuns la concluzia că nu pot fi echivalate ca bacalaureat și licență! Iar presa, din ce motive?, nu a reacționat. S-a mulțumit cu bâlbâiala impostorului: cât timp va fi el ministru nu-și va face echivalarea studiilor! Dar de ce nu a făcut până atunci echivalarea? De ce n-o face acum?!…

Vorbiți serios? Domnul Funeriu…

Care domn, domnule? Dacă ăstuia îi zici domn, atunci mie cum o să-mi mai spui!… Sau poștașului?!

Iertare, vă rog!… Dar parcă nu aș crede!… Nici bacalaureatul?!

Așa mi-au spus câțiva foști studenți care lucrează la minister, pe acolo. Tot ministerul știe! Să facă bine domnul dumitale și să vină cu diplomele la control! Iar domnul Boc nu e nici acum prea târziu să ne explice care a fost rațiunea pentru care a făcut ministru din acest ciudat personaj! Îl vezi după căutătură că ceva nu-i în regulă în capul individului!… Ca și coafura fostei viitoare ministrese!… Cum să aduci în guvern asemenea arătări?! Credeam că e ceva de capul lui Ponta, ca și de-al lui Boc!… Păreau mai deștepți!

Credeți că legea Învățămîntului promovată de …numitul Funeriu ar trebui abrogată și de ce?

Dacă informațiile mele sunt corecte, se pare că Funeriu ăsta a fost șantajat de UDMR chiar pe acest subiect, al diplomelor sale imposibil de echivalat! Așa se explică mulțimea de prevederi de inspirație udemeristă din lege. I-au forțat mâna! Legea trebuie urgent abrogată, până nu apucă să fie cât de cât pusă în funcțiune. Unele prevederi, chiar dacă ar merita să fie reținute, sunt prea puțin în comparație cu celelalte, care ar bulversa învățămîntul.

Dacă, prin absurd, ați fi numit ministru la Învățămînt, ce măsuri ați lua?

Domnule, mi-a povestit cineva despre Nicu Ceaușescu cum că la o întâlnire cu activul de partid din nu mai știu ce domeniu, ținută la Păltiniș pe când bietul băiat era secretar PCR la Sibiu, a intervenit după o oră de dezbateri și a întrebat cine din sală are studiile făcute la fără frecvență. Au ridicat mâna aproape jumătate din sală și tot prezidiul, iar Nicușor le-a zis ca în pauză să-și facă bagajele și să plece acasă! Lucrările conferinței vor continua cu cei care și-au făcut la zi studiile!… Era știut că la FF, la „fără frică”, își făceau studiile toți activiștii de partid, adică îndeplineau o formalitate și deveneau licențiați!… Deci, trebuie imediat făcut ceva ca să reparăm, să începem să reparăm răul imens provocat societății românești de apariția învățămînului privat, particular. Mă grăbesc însă să precizez că, totuși, nivelul învățămîntului universitar la FF, înainte de 1990, nu se compara cu nivelul facultăților particulare de după 1990! Era net superior acestora! Au fost la FF absolvenți care apoi și-au dat și doctoratul, „pe bune”! Nu ca domnii parlamentari care au trecut pe la felurite „fabrici de diplome”, singurele fabrici din România care duduie din plin!

N-ați predat niciodată la o universitate particulară?

Am refuzat câteva invitații, din principiu. Dar nu mi-ar fi fost rușine să predau la „Spiru Haret”, de pildă! Sau la universitatea înființată de regretatul Filipaș! …Spun că am refuzat „din principiu”, deoarece de la bun început am fost împotriva universităților particulare, a învățămîntului privat, așa cum s-a făcut acesta la noi! Dumneata nu ai de unde să știi, dar totul a început ca o escrocherie, a unuia, DOLFI DRIMER! În februarie 1990 a anunțat că el înființează o universitate, că primește studenți în anul I la medicină – era facultatea cea mai căutată pe vremea aceea, îi primește fără examen de admitere, dar, firește, cu o taxă substanțială! A încropit un sediu, un corp profesoral și i-a dat drumul! Universitatea Ecologică!… M-am dus imediat la Mihai Șora, era ministru, i-am explicat că ministerul nu poate accepta asemenea aiureală și că trebuie să intervină! Șora m-a trimis la Paul Cornea, care răspundea ca ministru adjunct de învățămîntul universitar. Îl știam bine de Paul Cornea, ca pe un om serios, rezonabil, cu bun simț etc. Spre marea mea mirare am dat peste un alt Paul Cornea, mult schimbat, se făcea că nu pricepe de ce ar fi nevoie de o lege, de o reglementare pentru a introduce în România învățămîntul particular, de ce ar fi o problemă de interes pentru minister înființarea acestor universități pariculare!… După discuția cu Paul Cornea am plecat de la minister cu o întrebare, o nelămurire: ce caută un asfel de individ la minister?!… Să răspundă de tot învățămîntul universitar?!… Era evidentă impostura! Am început, fără voia mea, să-mi aduc aminte toate vorbele, bârfele sau acuzele care circulau pe seama lui Paul Cornea în facultate, în mediul scriitoricesc. Nu le dădusem nicio atenție până atunci!… Eram obligat acum să le iau în serios și, pe cât se putea, să le verific! Mă obliga Paul Cornea…

Cam ce bârfe?

Ai să rîzi! Printre altele, repet: printre altele, unele acuzații foarte grave, se vorbea și de diplomele de studiu ale lui Paul Cornea, că nu ar fi în regulă!… În sensul că este absolvent al facultății de drept, pare-mi-se, deci că nu are studii filologice, dar este profesor la facultatea de filologie, conduce doctorate! Ca și Ovid Crohmălniceanu, absolvent al facultății de construcții, sau Ion Vitner, absolvent al facultății de stomatologie… Să tot rămâi cu gura ca la dentist când auzeai poveștile astea!… Nu le-am dat atenție acestor bârfe, numai că deunăzi, discutându-se despre subiectul diplome false, un cunoscut critic literar a lansat o acuzație tare neplăcută pentru memoria lui Crohu și a lui Vitner, cum că diplomele lor erau false!

Cei trei foști colegi ai dumneavoastră au fost evrei, după câte știu.

Unul încă mai este!

Cum adică?

Adică încă mai trăiește, Dumnezeu să-i dea zile cât mai multe. Mă refer la Paul Cornea! Se ține bine, știu că nu-i pică bine să vorbesc eu de aceste lucruri, nici mie nu-mi face plăcere! Dar cred că greșim atunci când, de rușinea celuilalt, nu-i punem în față oglinda! Și această oglindă, pusă în fața lui Paul Cornea, înseamnă să ceri explicații: ce mai căutai tovarășe Paul Cornea, după decembrie 1990, la Ministerul Învățămîntului?! De ce nu ai stat în banca ta, ca să ne ajuți să uităm ce belele ai făcut cândva! Ce tinichele ți s-au atârnat de coadă pe vremea când erai mare sculă în PCR, în anii ăia nenorociți, ai cominternului?!…

Nu vreți să fiți mai explicit?

Nu prea vreau!… Mi-e rușine, jenă, lehamite!… Dar n-am încotro și, vorbind de dezastrul provocat în învățămîntul românesc prin apariția „fabricilor de diplome”, mă văd obligat să pomenesc aceste două nume, ale celor mai vinovați de acest dezastru: DOLFI DRIMER și PAUL CORNEA! Ei au săpat breșa, prima, care apoi s-a lărgit și a devenit cancerul societății românești! Să-l vezi pe comunistul Paul Cornea elogiind proprietatea particulară împinsă până la proprietatea particulară asupra unei universități, ceea ce nici măcar înainte de 1944, pe vremea burghezo-moșierimii, nu s-a pomenit, a fost pentru mine spectacolul trist al negării de sine, oferit de Paul Cornea! Nu mai rămânea nimic din Paul Cornea cel știut de mine din amfiteatrul Odobești, unde lua din când în când cuvîntul și lumina conclavul de profesori și studenți! Nu mai aveam ce respecta! Nu mai rămăsese nimic din ce respectasem cândva!… Mințise! Nu fusese niciodată comunist! Nici măcar atunci când participase la oprimarea și încarcerarea tineretului anti-comunist! O făcuse din oportunism sau, Doamne, ferește, din anti-românism, din pornirea de a compromite și distruge tot ce este românesc!… Căci acesta a fost rezultatul înființării peste noapte a învățămîntului universitar particular, moșit cu discreție și eficiență de Paul Cornea: compromiterea aproape iremediabilă a învățămîntului românesc la toate nivelurile sale! Sfertodocții scoși cu ghiotura de Dolfi Drimer & comp. nu au ajuns numai în Parlamentul României și în Guvern, mii dintre ei au ajuns și vor continua să ajungă la catedră, prin școli și licee, sunt acum profesori care predau elevilor propria lor incultură și impostură, bezmeticeala arogantă din tărtăcuța lor seacă! Și mai ales vor afișa în relațiile cu elevii și părinții disponibilitatea la fraudă, frauda care pe ei i-a făcut din nimic intelectuali, ditamai profesorii, unii chiar universitari! Asta este marea contribuție a lui Paul Cornea ca ministru, în 1990! A împins de rîpă învățămîntul românesc! A făcut-o pentru banii lui Drimer? Pentru ce ați făcut-o, domnule Paul Cornea? Că nu de prost ați făcut-o!

Putem reveni la diplome? Cum este cu diploma lui Paul Cornea?

Auzisem că are studii de drept sau filosofie!… Nu filologice. Dar de curând, un critic literar care cunoaște biografia scretă a tuturor confraților săi, susține ceva foarte interesant, cum că diploma de inginer a lui Crohmălniceanu și de stomatolog a lui Vitner ar fi falsă! Ar fi obținut-o așa cum mulți evrei s-au pricopsit după război cu o diplomă universitară fără să treacă pe la vreun curs sau examen. A fost atunci un fel de pomană, ca reparație minimă pentru suferințele evreilor din timpul războiului!…

Ce interes aveau să falsifice o diplomă de inginer devreme ce ei au făcut carieră ca filologi?! De ce nu și-au scos o diplomă falsă de filologi?!

Așa am zis și eu, dar mă înșelam! Hai să zicem că Crohmălniceanu și-ar fi procurat o diplomă falsă de filolog, de absolvent al unei facultăți de filologie! Și venea cu diploma aia să predea la facultatea de filologie din București! Nu l-ar fi întrebat ceilalți profesori cu cine a fost coleg de facultate, de an? Cu cine a dat examenul de istoria limbii sau cel de estetică? Îl prindeau imediat cu minciuna! Așa, susținând că este diplomat inginer, nimeni nu l-a mai deranjat pe Crohu să-l întrebe cu cine a dat examenul de rezistența materialelor sau cu ce proiect ingineresc a obținut licența! Ingenios, nu?!
Ei, bine, acel critic literar scociorîtor prin biografiile obscure, susține că aceeași este situația și în cazul lui Paul Cornea!… Caz în care le-am găsi un precedent ilustru lui Funeriu și Corina Dumitrescu: domnul Paul Cornea. Bașca Ovid Crohmălniceanu și câți or mai fi, făcuți doctori, profesori sau ingineri cu japca, după 1944!

Iar o să fiți acuzat de anti-semitism!

S-ar putea, în cazul lui Paul Cornea, să fiu anti-semit, așa cum în cazul lui Funeriu sunt anti-român! Și așa mai departe! Am fost anti-semit și atunci când l-am acuzat pe Nicolae Cajal că nu are studiile complete pentru diploma de medic! Dar omul m-a căutat și mi-a dat explicațiile lămuritoare, drept care mi-am revizuit părerea, mi-am făcut mea culpa și totul a re-intrat în normal! Abia aștept să-mi fac mea culpa și în cazul lui Paul Cornea sau Ov.S.Crohmălniceanu! Ori Valter Roman!

N-ați zis nimic de Valter Roman!

E și el pe lista suspecților! Nu l-am crezut pe neînduratul critic, așa că am încercat să verific, știam că Valter Roman fost-a inginer. Iar ca militar fusese artilerist. Se potrivea. M-am dus pe Google și am aflat că și-a făcut studiile și a devenit inginer la Brno. Dar din aceeași biografie reiese că „a tranzitat” prin Cehoslovacia, în drum spre URSS. Cum vine aia să faci o facultate tranzitând prin țara respectivă?!… Așa că-l fac atent pe Petre Roman, despre care mi s-a spus că are un cult pentru tatăl său, să lămurească această chestiune! E în joc onoarea lui Valter Roman! A ieșit cam terfelită după prestația ca prim ministru a feciorului și mai ales după dezvăluirile făcute de mai mulți istorici români și străini privind poziția sa, a lui Valter Roman, în problema Transilvaniei. Poziție care frizează trădarea de patrie, dacă cumva România a fost patria lui Valter Roman…

Mi-e teamă că o să vă faceți mea culpa și pentru Valter Roman!

De ce să-ți fie teamă?! Ar trebui să te bucuri că trăim într-o lume care se dovedește astfel a fi mai cinstită cu un om, Valter Roman, pe care, dacă ajung să-mi fac mea culpa, îl putem trece din categoria pușlamalelor în categoria oamenilor serioși!…
Dar cred că ar fi instructiv să dau mai multe detalii despre cazul Nicolae Cajal: în toamna lui 1944, Cajal și alți tineri evrei, nu puțini, au venit la Institutul de Medicină și au cerut să se înscrie în anul al V-lea de facultate. În versiunea auzită de mine, acei tineri evrei ar fi pretins că dacă nu ar fi fost aplicate legi discriminatorii în 1941, ei ar fi trebuit în toamna lui 1944 să fie în anul al V-lea! Drept care au considerat că este dreptul lor să se înscrie direct în anul V. Mi s-a părut cam abuzivă această interpretare și m-am grăbit să sar la gâtul bietului Cajal, acuzându-l că a sărit peste …primii patru ani de facultate. Nicolae Cajal, într-o scrisoare publică în care mi-a răspuns, a făcut referire la alte afirmații de-ale mele, privind Transnistria, dar nu a zis nicio vorbă despre studiile sale universitare. În schimb l-a trimis la mine pe Eugen Simion, cu un mesaj oral, dacă pot spune așa, explicându-mi că în anii aceia de teroare și oprimare, când noi știam că evreii au fost scoși din școli de Ion Antonescu, acesta le-a dat totuși evreilor voie și sprijinul material și logistic necesar pentru a înființa o rețea de învățămînt în toată țara pentru copiii evrei. La București s-a organizat și o universitate, cu facultate de medicină. Cajal făcuse deci primii patru ani de medicină la acea universitate, al cărei nivel era chiar satisfăcător. Dar s-a ferit Cajal să recunoască public aceasta, deoarece intra astfel în contradicție cu istoricii evrei care susțineau pe toate televiziunile, după 1990, că Antonescu i-a dat afară pe evrei din școli, împiedicându-i să-și continue studiile! O minciună nerușinată! Pe care Cajal nu a avut tăria s-o denunțe public… Ci numai la ureche, mie!…

Să ne întoarcem la scrisoarea dlui profesor DAN UNGUREANU, la studenții de la filologie…

Trist subiect!… Vreau să povestesc două întâmplări, cu mine martor: în 1969, la Nancy, am fost cu trupa studențească de teatru „Podul”, care participa la un festival cu un spectacol după piesa mea Adio, Julieta, adio! În trupă erau și vreo patru-cinci studente de la filologie! La Filologie veneau cele mai frumoase studente… Organizatorii au pus la dispoziția fiecărei trupe de teatru un însoțitor, student, care să ne plimbe, să ne arate, să ne facă toate poftele incluse în program. S-a nimerit ca însoțitoarea noastră să fie studentă la filologie, se pregătea să se facă profesoară de limba franceză. Era în ultimul an de facultate. Printre fetele noastre, mi-aduc aminte, era și viitoarea doamnă Mircea Martin. Firește, s-a legat o mică prietenie cu colega lor din Nancy, au stat de vorbă despre una, alta, inclusiv despre facultate. Și numai ce mă trezesc eu că vin studentele din trupă la mine și mă iau la rost: Domnule profesor, franțuzoaica noastră nu a auzit nici de Ferdinand de Saussure, nici de Meillet!… Nici de Martinet… Ce-ați avut cu noi să ne chinuiți cu autori de care în țara lor nu a auzit nimeni?!

Adică la București se făcea carte mai bună ca la Nancy? Însăși cultura și literatura franceză se preda la un nivel mai înalt?

A doua amintire: din 1969 n-am mai primit pașaport până în 1984, când m-am dus glonț la Paris! Acolo m-am revăzut cu câțiva foști colegi. L-am întâlnit cu mare plăcere și pe un fost student: BOGDAN BRADOSCHI, unul dintre studenții cei mai buni pe care i-am avut, cam din stirpea lui Ioan Petru Culianu. Rămăsese în Franța, după ce la București făcuse engleza. Tocmai terminase la Sorbona a doua facultate: limba germană. Am discutat despre proiectele sale, ale mele etc. Am ajuns și la discuții despre studenții și profesorii de la Sorbona. Îl citez întocmai: „Nu se compară ce ce-i la noi!” Cum, domnule, suntem chiar așa de răi? M-a corectat. Nu înțelesesem. A precizat: „Păi în Pitar Moș am făcut carte, se face carte, domnule profesor!” Și mi-a dat o sumedenie de detalii despre nivelul Sobonei, mult sub al facultății noastre. Nu-mi venea să cred. În final i-am zis: Domnule Bogdan, când mă întorc la București, îmi dai voie ca la prima adunare de sindicat să povestesc ce mi-ai spus despre nivelul școlii din Pitar Moș, al cărei absolvent ești? Foștii dumitale profesori sunt sigur că nu te-au uitat!… Așadar, pentru un student eminent, care a făcut două facultăți de filologie, una la București, alta la Paris, la vestita Sorbona, comparația pe care o putea face în perfectă cunoștință de cauză era net favorabilă filologiei bucureștene!

Iar acum Universitatea București e pe locul 500 în lume!…

Eu am făcut facultatea de limba română în anii 1960-65. Nouă semestre de cursuri și seminarii, iar semestrul zece, ultimul, pentru pregătirea licenței. La examenul de licență era știut că un sfert cel puțin dintre absolvenți nu luau examenul din prima sesiune… Iar unii niciodată, după 3-4 încercări. Am făcut patru semestre de latină, două de slavă veche, două semestre de folclor, trei de teoria limbii, cinci semestre de literatură universală, nu mai zic de cursurile de bază, limbă și literatură română, o limbă străină, pedagogie, psihologie… Erau și cursurile de ideologie marxistă, dar dacă aveai noroc de un profesor isteț, cum am avut-o noi pe dna Ioanid, deveneau interesante, pasionante, utile, chiar și aceste cursuri. Ce se face azi este un pospai de învățătură… Iar degradarea s-a produs după 1990, în ritm galopant. Nu era nevoie în UE să vină niște români prea școliți! Toți copiii români care plecau din țară cu familia și se înscriau la școală în străinătate făceau furori cu câtă matematică știau, câtă istorie, cultură generală etc. S-au luat măsuri urgente de la Bruxelles ca situația să fie radical schimbată!

Când v-ați întors în țară, ați povestit întâlnirea de la Paris cu fostul dvs student?

Nu, n-am apucat, căci nu s-a mai ținut nicio ședință de sindicat, până în 1990, când s-a ținut ultima… Hai să povestesc de ce în ultimii zece ani noi, cei de la filologie, nu am mai ținut nicio ședință de sindicat. Din cauza mea! Am avut în 1979 sau 80 un conflict cu dna Angela Ion, soție de general și primar al Capitalei, mare lider sindical pe Universitate sau chiar pe Centru Universitar. În urma acelui conflict eu am decis să nu mai plătesc cotizația de sindicat decât după ce, la prima adunare de sindicat, eu le voi povesti colegilor conflictul meu cu dna Angela Ion, iar ei să decidă dacă mai trebuie să plătesc cotizația!… Am dat această explicație colegului care strângea cotizația, am dat-o și la Partid, unde m-au chemat, am dat-o și lui Alexandru Graur care, la angajarea mea, se pusese garant moral că voi fi om serios. Graur m-a ascultat și la sfârșit mi-a dat dreptate… N-am prea făcut caz de această întâmplare, dar m-a făcut atent alt coleg parașutat la Paris înainte de 1990, Alexandru Sincu, cum că ar trebui să povestesc mai des acest episod, care dovedește multe, ar fi util pentru a înțelege anii aceia… Profit de ocazie și apelez la cititorii acestui site: dacă vreunul dintre dumneavoastră îl cunoașteți pe Bogdan Bradoschi, m-aș bucura să aflu de bine despre el, eventual și o adresă de Email… Repet, a fost cam de nivelul lui Culianu, ca dotare intelectuală, erudiție. Aș zice că n-a avut norocul lui Culianu, cu gândul la Mircea Eliade… Dar cred că este vorba de altceva: sunt mulți intelectuali de mare clasă care nu au priceperea de „a-și vinde marfa”! Nu știu să se pună în valoare, să facă caz de ideile, de cărțile lor, de teoriile lor… Bogdan Bradoschi mi s-a părut a fi din această clasă de „handicapați”… Clasă din care fac parte și eu, la urma urmelor!

Dumneavoatră?! N-aș prea zice! La ce vă referiți?

Am să-ți dau un singur exemplu: După 1990 am scris două romane, Salonul de reanimareși Vin Americanii. Un autor normal „la cap” are grijă să ajungă cartea sa la criticii literari, la cronicarii literari. Eu am dat sute de exemplare gratuit la te miri cine, dar niciun exemplar din aceste cărți la criticii literari care stabilesc „cotația”… Nu aș putea spune exact de ce!
Așadar, criteriile de evaluare după care Universitatea București este azi pe locul 500, dacă cineva s-ar apuca să le aplice Universității București din anii 1960-80, sunt sigur că ne-am califica pe primele douăzeci de locuri din lume… Culmea știi care este? Noi nu ne dădeam seama că nivelul școlii noastre este așa de ridicat! Am fi zis că multe merg aiurea, și chiar mergeau aiurea! Dar nu vedeam și partea cea bună a realității! Oricum, exista preocuparea sinceră, susținută și stimulată de autorități, pentru ameliorare, pentru îmbunătățire! Care azi lipsește cu totul! Adică lipsește și speranța!…

E de vină tot Paul Cornea?

Fiecare, cu partea lui, suntem de vină toți!… Nu numai alde Paul Cornea! Eu mă simt cel mai vinovat…